Compozitie Medrol
Medrol
Medrol tablete 4 mg. Fiecare tableta contine: Metilprednisolon 4 mg -lactoza – sucroza – ulei mineral – stearat de calciu – amidon.
Medrol tablete 16 mg. Fiecare tableta contine: Metilprednisolon 16 mg -lactoza – sucroza – ulei mineral – stearat de calciu – amidon.
Medrol tablete 32 mg. Fiecare tableta contine: Metilprednisolon 32 mg -lactoza – sucroza – ulei mineral – stearat de calciu – amidon.
Actiune terapeutica Medrol
Farmacodinamica
Glucocorticoizii difuzeaza prin membrana celulara si formeaza complexe cu receptorii citoplasmatici specifici. Aceste complexe traverseaza membrana nucleara si se leaga de AND (cromatina) si stimuleaza transcriptia ARNm si deci sinteza proteinelor si enzimelor responsabile in final de efectele sistemice ale glucocorticoizilor. Glucocorticoizii nu numai ca afecteaza procesele imune si inflamatorii ci au efect si asupra metabolismului lipidic glucidic si proteic. De asemenea actioneaza si asupra sistemului osteomuscular, cardiovascular si nervos central. Efectele la nivelul proceselor imune si inflamatorii: Proprietatile imunosupresive, antiinflamatorii si antialergice ale glucocorticoizilor stau la baza majoritatii aplicatiilor terapeutice. Aceste proprietati au urmatoarele rezultate: reducerea celulelor imunoactive la locul inflamatiei; reducerea vasodilatatiei; stabilizarea membranei lizozomale; inhibarea fagocitozei; scaderea sintezei de prostaglandine si substante derivate. O doza de 4,4 mg metilprednisolon acetat (4 mg metilprednisolon) are acelasi efect glucocorticoid (antiinflamator) ca si 20 mg hidrocortizon. Metilprednisolonul are un efect mineralocorticoid minim (200 mg metilprednisolon sunt echivalente cu 1 mg dezoxicorticosteron). Efectele asupra metabolismului glucidic si proteic: Glucocorticoizii au un efect catabolic. Aminoacizii liberi sunt convertiti in ficat la glucoza si glicogen prin procesul de gluconeogeneza. Absorbtia periferica a glucozei scade, putand determina hiperglicemie si glicozurie, in special la pacientii predispusi la diabet. Efectele asupra metabolismului lipidic: Glucocorticoizii au actiune lipolitica. Aceasta actiune afecteaza in special membrele inferioare. Ei au si o actiune lipogenetica, dar evidenta la nivelul capului, gatului si toracelui. Toate acestea duc la o redistribuire a depozitelor adipoase. Activitatea maxima farmacologica a glucocorticoizilor apare la un nivel mult mai mic decat cel plasmatic maxim, sugerand astfel ca majoritatea efectelor medicamentului se datoreaza mai mult modificarii actiunii enzimatice decat actiunii directe.
Farmacocinetica
Perfuziile in vivo la nivelul intestinului subtire uman au aratat ca steroizii se absorb in special in portiunea proximala a acestuia. Absorbtia in portiunea distala a fost 50% din cea de la nivel proximal. La om, metilprednisolon formeaza o legatura slaba cu albuminele si transcortina in proportie de aproximativ 40-90 %. Metabolismul are loc la nivel hepatic, pe cai similare cu cortizolul. Principalii metaboliti sunt 20 beta-hidroxi-metilprednisolon si 20 beta-hidroxi-6-alfa-metilprednisolon. Metabolitii sunt excretati renal glucuronoconjugati, sulfatati sau sub forma neconjugata. Aceste reactii de conjugare au loc in principal in ficat si intr-o anumita masura in rinichi.
Indicatii Medrol
Medrol tablete este indicat in urmatoarele situatii:
Boli endocrine: insuficienta adrenocorticala primara sau secundara (hidrocortizonul sau cortizolul sunt de prima alegere; analogii sintetici pot fi folositi in combinatie cu mineralocorticoizi, unde este cazul; in copilarie suplimentarea mineralocorticoida este de importanta majora); hiperplazie adrenaliana congenitala; tiroidita neinfectata; hipercalcemia paraneoplazica.
Boli neendocrine: boli reumatice – ca terapie adjuvanta pe termen scurt ( pentru controlul pacientului in crizele acute) in artrita psoriatica; artrita reumatoida, inclusiv artrita reumatoida juvenila (cazuri selectate pot necesita si terapie de intretinere cu doze mici); spondilita anchilopoietica; bursita acuta si subacuta; tenosinovita acuta nespecifica; artrita gutoasa acuta; osteoartrita posttraumatica acuta; sinovita din osteoartrita; epicondilita; boli de colagen: in timpul exacerbarii sau ca terapie de intretinere in anumite cazuri de: lupus eritematos diseminat; dermatomiozita sistemica (polimiozita); cardita reumatismala acuta; polimialgia reumatica; artrita cu celule gigante.
Boli dermatologice: pemfigus; dermatita herpetiforma buloasa; eritem sever multiform (sindrom Stevens-Johnson); dermatita exfoliativa; Mycosis fungoides; psoriazis sever; dermatita seboreica severa; stari alergice. Controlul bolilor alergice severe sau incapacitante ce nu cedeaza la tratamentul conventional: rinita alergica perena sau sezoniera; boala serului; astm bronsic; reactii de hipersensibilitate la medicamente; dermatita de contact; dermatita atopica.
Boli oftalmologice: procese severe inflamatorii sau alergice cronice sau acute ce afecteaza si ochiul si anexele sale: Ulceratii corneene marginale alergice; herpes zoster oftalmic; inflamatia segmentului anterior; uveita si coroidita posterioara difuza; oftalmia prin simpatie; conjunctivita alergica; keratita; corioretinita; nevrita optica; irita si iridociclita.
Boli respiratorii: sarcoidoza simptomatica; sindrom Loeffler necontrolabil prin alte terapii; berilioza; tuberculoza pulmonara diseminata sau fulminanta in combinatie cu terapia chimioterapica adecvata; pneumonia de aspiratie.
Boli hematologice: purpura trombocitopenica idiopatica la adulti; purpura trombocitopenica secundara la adulti; anemia hemolitica autoimuna dobandita; anemia hipoplazica congenitala.
Boli neoplazice: pentru tratamentul paleativ in: leucemii si limfoame la adulti; leucemia acuta la copii; stari edematoase. Pentru inducerea diurezei sau remisiunii proteinuriei din sindromul nefrotic fara uremie de tip idiopatic sau din lupusul eritematos sistemic.
Boli gastrointestinale: pentru controlul pacientului in stari critice in: colita ulcerativa; enterita regionala; sistem nervos; exacerbari acute ale sclerozei multiple; controlul edemului asociat cu tumori craniene. Diverse: meningita tuberculoasa cu bloc subarahnoidian in combinatie cu terapia antituberculoasa adecvata; trichineloza cu afectare neurologica sau miocardica; transplant de organ.
Doze si mod de administrare Medrol
Doza initiala de Medrol tablete poate varia de la 4 mg la 48 de mg in functie de boala si severitatea ei. In cazuri mai putin severe sunt suficiente in general doze mai mici, in timp ce in anumite boli este necesara o doza initiala mai mare. Situatiile in care este necesara terapia cu doze mari includ scleroza multipla (200 mg/zi), edem cerebral (200-1 000 mg/zi) si transplantul de organe (7 mg/kg/zi). In cazul in care dupa perioade rezonabile de timp nu se obtin rezultate satisfacatoare, se intrerupe tratamentul cu Medrol tablete si se initiaza alta terapie corespunzatoare. Daca este necesara intreruperea terapiei dupa o perioada lunga de timp se recomanda interuperea gradata si nu brusca.
Daca se observa un raspuns satisfacator, atunci se stabileste o doza de intretinere prin scaderea dozei initiale cu cantitati mici la intervale de timp corespunzatoare pana se atinge cea mai mica doza ce poate mentine raspunsul clinic. De retinut ca este necesara o monitorizare constanta pentru ajustarea dozei. Situatiile care necesita ajustarea dozei includ modificarile in statusul clinic secundare obtinerii remisiunii, exacerbarile bolii, sensibilitatea individuala a pacientului la medicament, expunerea pacientului la situatii stresante nelegate de boala tratata; in acest ultim caz poate fi necesara cresterea dozei pe o perioada mai lunga de timp in functie de starea pacientului. Dozele vor fi stabilite si individualizate in functie de boala tratata si de raspunsul bolnavului. Terapia alternanta: Terapia alternanta se refera la regimul de dozare in care doza zilnica dubla se administreaza la fiecare doua zile dimineata. Scopul acestui regim este de a furniza pacientului dozele farmacologice necesare unui tratament pe termen lung cu efectele benefice ale corticoizilor in conditiile unor reactii nedorite minime, cum ar fi supresia hipofizosuprarenaliana, starile cushingoide, simptomele sindromului de abstinenta si inhibarea cresterii la copii.
Contraindicatii Medrol
Infectii sistemice cu fungi; Hipersensibilitate cunoscuta la Medrol tablete sau metilprednisolon.
Masuri de precautie Medrol
La pacientii sub terapie corticosteroida supusi unui stres neobisnuit se recomanda cresterea dozei de corticoizi cu actiune rapida inainte, in timpul si dupa situatiile stresante. Corticoizii pot masca semnele de infectie sau pot aparea noi infectii. In timpul tratamentului cu corticosteroizi poate scadea capacitatea de rezistenta la infectii si de localizare a infectiei. Folosirea prelungita a corticoizilor poate produce cataracta posterioara subcapsulara, glaucom cu posibila afectare a nervului optic, aparitia unor infectii oculare secundare cu fungi sau virusuri. Pot aparea si reactii alergice (de ex. angioedem). Doze mari de hidrocortizon si cortizon pot determina cresterea presiunii arteriale, retentie sodata si lichidiana cu cresterea excretiei de potasiu.
Aceste efecte sunt putin probabile in cazul folosirii derivatilor sintetici, cu exceptia dozelor mari. De aceea se recomanda dieta cu restrictii de sodiu si supliment de potasiu. Toti corticoizii cresc excretia de calciu. In timpul tratamentului cu corticoizi nu se va face vaccinarea impotriva varicelei. De asemenea nu se vor efectua nici alte proceduri de imunizare, in special la doze mari, datorita posibilelor complicatii neurologice si a lipsei de raspuns cu anticorpi. Folosirea Medrol tablete in tuberculoza activa va fi restransa la cazurile fulminante sau diseminate, dar numai in combinatie cu terapia antituberculoasa adecvata. Daca se recomanda tratamentul cu corticoizi la pacientii cu tuberculoza latenta sau reactivitate la tuberculina, este necesara monitorizarea atenta, exisand posibilitatea reactivarii bolii. In cazul terapiei prelungite cu corticoizi in aceste cazuri, se va institui chimioprofilaxia.
Nu exista o explicatie general acceptata daca corticoizii determina ulcer peptic. Corticoizii pot masca simptomele de ulcer peptic si astfel poate aparea perforatia sau hemoragia fara durere semnificativa. Osteoporoza este o reactie adversa in general recunoscuta ca fiind asociata cu terapia prelungita sau cu doze mari. La copiii cu tratament zilnic pe termen lung poate aparea supresia cresterii si de aceea glucocorticoizii vor fi rezervati numai cazurilor urgente. Terapia alternanta evita sau minimalizeaza efectele adverse. Pacientii sub tratament cu doze mari de corticoizi au imunitatea scazuta si deci o susceptibilitate crescuta la infectii cu fungi, bacterii sau virusuri.
Insuficienta adrenocorticala indusa de corticoizi pote fi redusa prin scaderea treptata a dozei. Aceasta insuficienta relativa poate persista luni de zile dupa intreruperea tratamentului. De aceea la orice stres ce apare in aceasta perioada se recomanda reinstituirea terapiei hormonale. Deoarece secretia mineralocorticoida poate fi afectata, se vor administra si sare sau/si mineralocorticoizi. Efectul corticoizilor este amplificat la pacientii cu hipotiroidie sau ciroza. La pacientii cu herpes simplex ocular se vor administra cu precautie corticoizi datorita posibilului risc de perforatie corneana. Se va folosi cea mai mica doza care controleaza simptomatologia, iar cand este posibil se va reduce treptat medicamentul pana la interuperea terapiei. In timpul terapiei cu corticoizi pot aparea tulburari psihice, cum ar fi euforie, insomnie, modificari ale dispozitiei, tulburari de personalitate si depresii severe cu manifestari franc psihotice. De asemenea instabilitatea emotionala sau tendintele psihotice preexistente pot fi agravate in cursul tratamentului. La pacientii cu hipoprotrombinemie, tratati cu corticosteroizi, se vor folosi cu precautie aspirina sau alte antiinflamatoare nesteroidiene. Corticoizii se vor folosi cu precautie si in colitele ulcerative nespecifice, unde exista pericolul perforarii, de abces sau alte infectii piogenice, in diverticulita, anastomoze intestinale, ulcer peptic latent sau activ, insuficienta renala, hipertensiune, osteoporoza sau miastenia gravis. Deoarece complicatiile tratamentului cu glucocorticoizi sunt dependente de marimea dozei si durata terapiei, se recomanda individualizarea tratamentului pe baza unui raport risc/beneficiu cu specificarea dozei, duratei si daca este cazul folosirii terapiei zilnice sau alternante.
Carcinogenitate, mutagenitate si fertilitate: Nu exista evidente asupra efectelor carcinogenetice, mutagenice sau de afectare a fertilitatii ale corticoizilor.
Medrol in sarcina si alaptare
Anumite studii pe animale au aratat ca glucocorticoizii administrati la mama in doze mari pot determina malformatii fetale. Studii reproductive umane adecvate nu au fost efectuate cu corticoizi. De aceea folosirea corticosteroizilor in sarcina, lactatie sau la femei cu potential fertil se recomanda in cazul in care beneficiile terapiei depasesc evident riscul potential pentru mama, embrion sau fat. Deoarece evidenta sigurantei in sarcina este inconsistenta, medicamentul va fi folosit in sarcina numai in cazuri de absoluta necesitate. Corticosteroizii traverseaza placenta. Nou-nascutii mamelor care au primit doze substantiale de corticoizi in timpul sarcinii trebuie atent monitorizati si evaluati pentru o posibila insuficienta adrenaliana. Nu se cunosc efectele corticoizilor asupra travaliului si a expulsiei fetale. Corticoizii trec in laptele matern.
Supradozare Medrol
Nu exista sindrom clinic de supradozare acuta cu Medrol tablete. Doze frecvent repetate (zilnic sau de cateva ori pe saptamana) pe o perioada prelungita pot determina stari cushingoide sau alte complicatii ale tratamentului cronic cu steroizi.
Reactii adverse Medrol
Tulburari hidroelectrolitice: retentie sodata, insuficienta cardiaca congestiva la pacientii susceptibili, hipertensiune, retentie lichidiana, pierderi de potasiu si alcaloza hipokalemica.
Osteomusculare: miopatie steroidiana, oboseala musculara, osteoporoza, fracturi patologice, fracturi vertebrale prin compresie si necroza aseptica.
Gastrointestinale: ulcer peptic cu posibila perforatie si hemoragie, hemoragie gastrica, pancreatita, esofagita si perforatie intestinala.
Dermatologice: afectarea vindecarii plagilor, petesii si echimoze, piele subtiata.
Metabolice: balanta de azot negativa datorita catabolismului proteic.
Neurologice: presiune intracraniana crescuta, pseudotumori cerebrale, tulburari psihice si convulsii.
Endocrinologice: tulburari menstruale, stari cushingoide, supresia axului hipofizosuprarenalian, scaderea tolerantei la carbohidrati, manifestarea diabetului zaharat latent, cresterea necesarului de insulina sau antidiabetice orale, supresia cresterii la copii.
Oftalmologice: cataracta posterioara subcapsulara, cresterea presiunii intaroculare si exoftalmie.
Imunologice: mascarea infectiilor, activarea infectiilor latente, infectii oportuniste, reactii de hipersensibilitate, anafilaxie si supresia reactiilor la testele cutanate.
prospect medicamente
6 mesaje • Pagina 1 din 1
prospect medicamente
de limona » Joi Noi 26, 2009 1:17 am
-
limona - Mesaje: 123
- Membru din: Sâm Noi 10, 2007 7:56 pm
- Locaţie: constanta
Re: prospect medicamente
de limona » Joi Noi 26, 2009 1:24 am
PLAQUENIL®, comprimate filmate 200 mg
Indicatii terapeutice: Afectiuni reumatice si dermatologice: lupus eritematos sistemic; lupus eritematos discoid; artrita reumatoida; artrita cronica juvenila ; afectiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solara .
Malarie : pentru tratamentul atacurilor acute si pentru suprimarea malariei produsa de Plasmodium vivax, P. ovale si P. malariae sau de tulpini senzitive de P. falciparium. Pentru tratamentul radical al malariei produsa de tulpini senzitive de P. falciparium.
Proprietati farmacologice: Hidroxiclorochina, o 4-aminochinolina, este un antimalaric a carui actiune schizontocida rapida se asociaza cu activitatea gametocida si este, totodata, un antireumatic slow-acting. Hidroxiclorochina are mai multe proprietati farmacologice, care pot determina efectele ei terapeutice.
Acestea includ: interactiuni cu grupari sulfhidril; modularea activitatii unor enzime (intre care fosfolipaza, NADH-citocrom-C-reductaza, colinesteraze, proteaze si hidrolaze); legarea de AND; stabilizarea membranelor lizozomale; inhibarea formarii prostaglandinelor, a functiei chemotactice si fagocitice a polimorfonuclearelor; posibila interferare a producerii de interleukina-1 de catre monocite si inhibarea eliberarii de anion superoxid de catre neutrofile. Concentrarea in veziculele acide intracelulare si cresterea consecutiva a pH - ului acestora poate explica atat efectele antiprotozoarice, cat si pe cele antireumatice.
Proprietati farmacocinetice: Hidroxiclorochina se absoarbe rapid dupa administrare orala. Biodisponibilitatea medie este aproximativ 74%. Este larg distribuita in organism si se acumuleaza in celula eritrocitara si in tesutul hepatic , pulmonar, renal si ocular. Este biotransformata partial in ficat la metabolitul etilat activ si este eliminata principal pe cale renala, in proportie de 23 – 25% in forma nemodificata, dar si pe cale biliara . Eliminarea este lenta, semiviata de eliminare finala fiind aproximativ 50 de zile (sange integral) sau 32 de zile (plasma). Hidroxiclorochina traverseaza bariera placentara si, probabil, asemanator clorochinei, se elimina in laptele matern.
Posologie , mod de administrare: Numai pentru administrare orala. Fiecare doza trebuie luata cu mancare sau cu un pahar cu lapte. Nota: toate dozele se refera la hidroxiclorochina sulfat si nu la echivalentul in baza. Maladii reumatice: Hidroxiclorochina are actiune cumulativa si va necesita cateva saptamani pentru a-si exercita efectele ei terapeutice benefice, in timp ce efecte adverse minore pot aparea relativ precoce . Daca nu se produce o ameliorare obiectiva in primele 6 luni, tratamentul va fi intrerupt. Lupus eritematos sistemic sau discoid: la adulti, initial, 400 mg pana la 800 mg pe zi. Pentru tratamentul de mentinere, 200 mg pana la 400 mg pe zi. Artrita reumatoida: la adulti, initial, 400 mg pana la 600 mg pe zi. Pentru tratamentul de mentinere, 200 mg pana la 400 mg pe zi. Artrita cronica juvenila : dozele nu vor depasi 6,5 mg/kg corp si vor fi intotdeauna sub limita de 400 mg pe zi. Afectiuni dermatologice prin expunerea la soare: tratamentul se va restrange la perioadele de maxima expunere la soare. La adulti, pot fi suficiente 400 mg pe zi. Malarie : supresia malariei: la adulti, 400 mg in aceeasi zi a fiecarei saptamani. La copii , doza supresiva saptamanala este 6,5 mg/kg corp, dar nu va depasi doza pentru adult, indiferent de greutate. Daca circumstantele permit, tratamentul supresiv va incepe cu 2 saptamani inaintea expunerii. In orice caz, daca aceasta recomandare nu poate fi respectata, se poate administra o doza initiala dubla (de incarcare), de 800 mg la adulti sau 12,9 mg/kg (dar fara a depasi 800 mg) la copii , divizata in 2 prize, la interval de 6 ore. Tratamentul supresiv trebuie continuat inca 8 saptamani dupa parasirea zonei endemice. Tratamentul atacului acut de malarie: la adulti, o doza initiala de 800 mg, urmata la 6–8 ore de 400 mg, timp de 2 zile consecutive (total 2 g de hidroxiclorochin sulfat). O schema alternativa, utilizand o singura doza de 800 mg, s-a dovedit, de asemenea, eficienta. Dozele pentru adulti pot fi calculate in functie de masa corporala, la fel ca cele pentru copii (vezi mai jos). La copii , o doza de 32 mg/kg corp (dar fara a depasi 2 g) se divizeaza si se administreaza in 3 zile, dupa cum urmeaza: Prima doza: 12,9 mg/kg (dar fara a depasi o doza unica de 800 mg). A doua doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 6 ore dupa prima doza. A treia doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 18 ore dupa a doua doza. A patra doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 24 de ore dupa a doua doza.
Contraindicatii: Maculopatie a ochiului preexistenta. Hipersensibilitate (alergie) cunoscuta la derivati ai 4-aminochinolinei.
Avertizari, precautii: Generale: inaintea inceperii unui tratament pe termen lung, ambii ochi vor fi examinati pentru acuitatea uzuala, campul vizual central si vederea culorilor (oftalmoscopie atenta). Dupa aceea, examinarea va fi repetata, cel putin, anual. Aceasta examinare va fi mai frecventa si mai adaptata pacientului, daca este prezent unul dintre urmatorii factori: doza zilnica depaseste 6,5 mg/kg corp; insuficienta renala; durata tratamentului mai mare de 10 ani; varsta peste 65 de ani; acuitatea vizuala sub 0,8. La aparitia oricarei tulburari oculare (acuitate vizuala, perceptia culorilor) trebuie efectuata examinarea oculara, dupa care pacientul ramane sub observatie continua pentru progresia posibila a anomaliei. Riscul de retinopatie la 4-aminochinoline pare dependent de doza si este probabil sa fie crescut daca se depasesc dozele recomandate. Se va manifesta precautie la pacientii cu deficiente hepatice sau renale, la care poate fi necesara reducerea dozelor, ca si la cei care utilizeaza medicamente despre care se cunoaste ca afecteaza aceste organe. Se va manifesta precautie, de asemenea, la pacientii cu tulburari gastrointestinale, neurologice sau sanguine, la cei cu sensibilitate la chinina, sau cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, cu porfirie sau psoriazis. Cu toate ca riscul de depresie medulara este scazut sunt recomandate teste sanguine periodice, iar tratamentul va fi intrerupt daca apar anomalii. Copiii mici sunt deosebit de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor, de aceea, pacientii vor fi avertizati sa nu lase hidroxiclorochina la indemana copiilor. Malarie : hidroxiclorochina nu este eficace impotriva tulpinilor rezistente de P. falciparum, si nu este activa impotriva formelor exo-eritrocitare de P. vivax, P. ovale si P. malariae si, deci, administrata profilactic, nu va preveni nici infectia, nici recaderile infectiei datorata acestor organisme.
Interactiuni medicamentoase si alte tipuri de interactiune: Tratamentul simultan cu hidroxiclorochina si digoxina poate conduce la cresterea concentratiilor serice ale digoxinei: nivelele serice ale digoxinei vor fi atent monitorizate la pacientii care primesc aceste tratamente asociate.
Sarcina si alaptare : Administrarea hidroxiclorochinei in timpul sarcinii trebuie evitata, cu exceptia utilizarii ei pentru supresia sau tratamentul malariei, daca medicul cantareste ca beneficiile potentiale depasesc riscurile potentiale. Se va retine ca 4-aminochinolinele in doze terapeutice au fost asociate cu leziuni SNC, inclusiv ototoxicitate (toxicitate auditiva si vestibulara, surditate congenitala), hemoragii retiniene si pigmentare retiniana anormala. O atentie deosebita va fi acordata utilizarii hidroxiclorochinei in timpul alaptarii, deoarece s-a observat ca se elimina in mici cantitati in laptele matern si este cunoscut ca nou-nascutii sunt extrem de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor.
Efecte asupra capacitatii de a sofa sau de a conduce utilaje in miscare: Pacientii vor fi avertizati asupra capacitatii de a sofa sau de a conduce utilaje in miscare, intrucat hidroxiclorochina poate afecta acomodarea oculara si poate produce incetosarea vederii. Daca aceste tulburari nu dispar in timp, poate fi necesara o reducere temporara a dozelor.
Reactii adverse: Rar poate aparea retinopatie cu modificari de pigmentare si defecte ale campului vizual. In formele incipiente, aceste modificari au fost reversibile la intreruperea administrarii. Daca retinopatia este lasata sa evolueze spre stadii mai avansate, poate exista riscul sa progreseze si dupa intreruperea tratamentului. Au fost semnalate modificari ale corneei, intre care edem si opacifieri. Acestea pot fi asimptomatice sau pot genera aparitia de halouri, vedere incetosata sau fotofobie. Aceste tulburari pot sa dispara in timpul tratamentului sau doar la intreruperea acestuia. Incetosarea vederii, dependenta de doza si reversibila, poate sa apara, datorita unei tulburari de acomodare. Rash -ul cutanat apare uneori; au fost, de asemenea, semnalate modificari pigmentare ale pielii si membranelor mucoase, albirea parului si alopecie. Acestea dispar, de obicei repede, la intreruperea tratamentului. Au fost semnalate cazuri izolate de dermatita exfoliativa. Alte efecte adverse includ tulburari gastrointestinale, cum ar fi greata, diaree , anorexie, dureri abdominale si, rar, varsaturi. Aceste simptome dispar, de obicei, imediat, la reducerea dozei sau la intreruperea tratamentului. Mai putin frecvent, pentru aceasta clasa de medicamente au fost semnalate slabiciune musculara , vertij , tinnitus, surzire nervoasa, cefalee, nervozitate si labilitate emotionala. Rar, a fost semnalata depresie medulara, cardiomiopatie, neuromiopatie, psihoza si convulsii. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii ale testelor functionale hepatice si au fost publicate doua cazuri de insuficienta hapatica fulminanta. Hidroxiclorochina poate exacerba porfiria si poate precipita atacuri de psoriazis.
Supradozare: Supradozarea 4-aminochinolinelor este periculoasa, mai ales, la copii , la care doze de numai 1 - 2 g s-au dovedit fatale. Simptomele supradozarii pot include: cefalee, tulburari vizuale, colaps cardiovascular si convulsii, urmate de stop respirator si cardiac iminent precoce . Deoarece aceste efecte pot sa apara curand dupa administrarea unei doze masive, tratamentul trebuie sa fie prompt. Continutul stomacal trebuie imediat evacuat, fie prin varsaturi provocate, fie prin lavaj gastric. Carbunele activat, intr-o doza de cel putin 5 ori mai mare decat supradoza, poate inhiba absorbtia daca este introdus in stomac, prin sonda, dupa lavaj si in primele 30 de minute de la ingestia supradozei. Se va lua in considerare administrarea parenterala de diazepam, intrucat studiile au semnalat ca este benefica in reprimarea cardiotoxicitatii clorochinei. Vor fi instituite suportul respirator si managementul socului, daca este necesar.
Indicatii terapeutice: Afectiuni reumatice si dermatologice: lupus eritematos sistemic; lupus eritematos discoid; artrita reumatoida; artrita cronica juvenila ; afectiuni dermatologice produse sau agravate de lumina solara .
Malarie : pentru tratamentul atacurilor acute si pentru suprimarea malariei produsa de Plasmodium vivax, P. ovale si P. malariae sau de tulpini senzitive de P. falciparium. Pentru tratamentul radical al malariei produsa de tulpini senzitive de P. falciparium.
Proprietati farmacologice: Hidroxiclorochina, o 4-aminochinolina, este un antimalaric a carui actiune schizontocida rapida se asociaza cu activitatea gametocida si este, totodata, un antireumatic slow-acting. Hidroxiclorochina are mai multe proprietati farmacologice, care pot determina efectele ei terapeutice.
Acestea includ: interactiuni cu grupari sulfhidril; modularea activitatii unor enzime (intre care fosfolipaza, NADH-citocrom-C-reductaza, colinesteraze, proteaze si hidrolaze); legarea de AND; stabilizarea membranelor lizozomale; inhibarea formarii prostaglandinelor, a functiei chemotactice si fagocitice a polimorfonuclearelor; posibila interferare a producerii de interleukina-1 de catre monocite si inhibarea eliberarii de anion superoxid de catre neutrofile. Concentrarea in veziculele acide intracelulare si cresterea consecutiva a pH - ului acestora poate explica atat efectele antiprotozoarice, cat si pe cele antireumatice.
Proprietati farmacocinetice: Hidroxiclorochina se absoarbe rapid dupa administrare orala. Biodisponibilitatea medie este aproximativ 74%. Este larg distribuita in organism si se acumuleaza in celula eritrocitara si in tesutul hepatic , pulmonar, renal si ocular. Este biotransformata partial in ficat la metabolitul etilat activ si este eliminata principal pe cale renala, in proportie de 23 – 25% in forma nemodificata, dar si pe cale biliara . Eliminarea este lenta, semiviata de eliminare finala fiind aproximativ 50 de zile (sange integral) sau 32 de zile (plasma). Hidroxiclorochina traverseaza bariera placentara si, probabil, asemanator clorochinei, se elimina in laptele matern.
Posologie , mod de administrare: Numai pentru administrare orala. Fiecare doza trebuie luata cu mancare sau cu un pahar cu lapte. Nota: toate dozele se refera la hidroxiclorochina sulfat si nu la echivalentul in baza. Maladii reumatice: Hidroxiclorochina are actiune cumulativa si va necesita cateva saptamani pentru a-si exercita efectele ei terapeutice benefice, in timp ce efecte adverse minore pot aparea relativ precoce . Daca nu se produce o ameliorare obiectiva in primele 6 luni, tratamentul va fi intrerupt. Lupus eritematos sistemic sau discoid: la adulti, initial, 400 mg pana la 800 mg pe zi. Pentru tratamentul de mentinere, 200 mg pana la 400 mg pe zi. Artrita reumatoida: la adulti, initial, 400 mg pana la 600 mg pe zi. Pentru tratamentul de mentinere, 200 mg pana la 400 mg pe zi. Artrita cronica juvenila : dozele nu vor depasi 6,5 mg/kg corp si vor fi intotdeauna sub limita de 400 mg pe zi. Afectiuni dermatologice prin expunerea la soare: tratamentul se va restrange la perioadele de maxima expunere la soare. La adulti, pot fi suficiente 400 mg pe zi. Malarie : supresia malariei: la adulti, 400 mg in aceeasi zi a fiecarei saptamani. La copii , doza supresiva saptamanala este 6,5 mg/kg corp, dar nu va depasi doza pentru adult, indiferent de greutate. Daca circumstantele permit, tratamentul supresiv va incepe cu 2 saptamani inaintea expunerii. In orice caz, daca aceasta recomandare nu poate fi respectata, se poate administra o doza initiala dubla (de incarcare), de 800 mg la adulti sau 12,9 mg/kg (dar fara a depasi 800 mg) la copii , divizata in 2 prize, la interval de 6 ore. Tratamentul supresiv trebuie continuat inca 8 saptamani dupa parasirea zonei endemice. Tratamentul atacului acut de malarie: la adulti, o doza initiala de 800 mg, urmata la 6–8 ore de 400 mg, timp de 2 zile consecutive (total 2 g de hidroxiclorochin sulfat). O schema alternativa, utilizand o singura doza de 800 mg, s-a dovedit, de asemenea, eficienta. Dozele pentru adulti pot fi calculate in functie de masa corporala, la fel ca cele pentru copii (vezi mai jos). La copii , o doza de 32 mg/kg corp (dar fara a depasi 2 g) se divizeaza si se administreaza in 3 zile, dupa cum urmeaza: Prima doza: 12,9 mg/kg (dar fara a depasi o doza unica de 800 mg). A doua doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 6 ore dupa prima doza. A treia doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 18 ore dupa a doua doza. A patra doza: 6,5 mg/kg (dar fara a depasi 400 mg), la 24 de ore dupa a doua doza.
Contraindicatii: Maculopatie a ochiului preexistenta. Hipersensibilitate (alergie) cunoscuta la derivati ai 4-aminochinolinei.
Avertizari, precautii: Generale: inaintea inceperii unui tratament pe termen lung, ambii ochi vor fi examinati pentru acuitatea uzuala, campul vizual central si vederea culorilor (oftalmoscopie atenta). Dupa aceea, examinarea va fi repetata, cel putin, anual. Aceasta examinare va fi mai frecventa si mai adaptata pacientului, daca este prezent unul dintre urmatorii factori: doza zilnica depaseste 6,5 mg/kg corp; insuficienta renala; durata tratamentului mai mare de 10 ani; varsta peste 65 de ani; acuitatea vizuala sub 0,8. La aparitia oricarei tulburari oculare (acuitate vizuala, perceptia culorilor) trebuie efectuata examinarea oculara, dupa care pacientul ramane sub observatie continua pentru progresia posibila a anomaliei. Riscul de retinopatie la 4-aminochinoline pare dependent de doza si este probabil sa fie crescut daca se depasesc dozele recomandate. Se va manifesta precautie la pacientii cu deficiente hepatice sau renale, la care poate fi necesara reducerea dozelor, ca si la cei care utilizeaza medicamente despre care se cunoaste ca afecteaza aceste organe. Se va manifesta precautie, de asemenea, la pacientii cu tulburari gastrointestinale, neurologice sau sanguine, la cei cu sensibilitate la chinina, sau cu deficit de glucozo-6-fosfat dehidrogenaza, cu porfirie sau psoriazis. Cu toate ca riscul de depresie medulara este scazut sunt recomandate teste sanguine periodice, iar tratamentul va fi intrerupt daca apar anomalii. Copiii mici sunt deosebit de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor, de aceea, pacientii vor fi avertizati sa nu lase hidroxiclorochina la indemana copiilor. Malarie : hidroxiclorochina nu este eficace impotriva tulpinilor rezistente de P. falciparum, si nu este activa impotriva formelor exo-eritrocitare de P. vivax, P. ovale si P. malariae si, deci, administrata profilactic, nu va preveni nici infectia, nici recaderile infectiei datorata acestor organisme.
Interactiuni medicamentoase si alte tipuri de interactiune: Tratamentul simultan cu hidroxiclorochina si digoxina poate conduce la cresterea concentratiilor serice ale digoxinei: nivelele serice ale digoxinei vor fi atent monitorizate la pacientii care primesc aceste tratamente asociate.
Sarcina si alaptare : Administrarea hidroxiclorochinei in timpul sarcinii trebuie evitata, cu exceptia utilizarii ei pentru supresia sau tratamentul malariei, daca medicul cantareste ca beneficiile potentiale depasesc riscurile potentiale. Se va retine ca 4-aminochinolinele in doze terapeutice au fost asociate cu leziuni SNC, inclusiv ototoxicitate (toxicitate auditiva si vestibulara, surditate congenitala), hemoragii retiniene si pigmentare retiniana anormala. O atentie deosebita va fi acordata utilizarii hidroxiclorochinei in timpul alaptarii, deoarece s-a observat ca se elimina in mici cantitati in laptele matern si este cunoscut ca nou-nascutii sunt extrem de sensibili la efectele toxice ale 4-aminochinolinelor.
Efecte asupra capacitatii de a sofa sau de a conduce utilaje in miscare: Pacientii vor fi avertizati asupra capacitatii de a sofa sau de a conduce utilaje in miscare, intrucat hidroxiclorochina poate afecta acomodarea oculara si poate produce incetosarea vederii. Daca aceste tulburari nu dispar in timp, poate fi necesara o reducere temporara a dozelor.
Reactii adverse: Rar poate aparea retinopatie cu modificari de pigmentare si defecte ale campului vizual. In formele incipiente, aceste modificari au fost reversibile la intreruperea administrarii. Daca retinopatia este lasata sa evolueze spre stadii mai avansate, poate exista riscul sa progreseze si dupa intreruperea tratamentului. Au fost semnalate modificari ale corneei, intre care edem si opacifieri. Acestea pot fi asimptomatice sau pot genera aparitia de halouri, vedere incetosata sau fotofobie. Aceste tulburari pot sa dispara in timpul tratamentului sau doar la intreruperea acestuia. Incetosarea vederii, dependenta de doza si reversibila, poate sa apara, datorita unei tulburari de acomodare. Rash -ul cutanat apare uneori; au fost, de asemenea, semnalate modificari pigmentare ale pielii si membranelor mucoase, albirea parului si alopecie. Acestea dispar, de obicei repede, la intreruperea tratamentului. Au fost semnalate cazuri izolate de dermatita exfoliativa. Alte efecte adverse includ tulburari gastrointestinale, cum ar fi greata, diaree , anorexie, dureri abdominale si, rar, varsaturi. Aceste simptome dispar, de obicei, imediat, la reducerea dozei sau la intreruperea tratamentului. Mai putin frecvent, pentru aceasta clasa de medicamente au fost semnalate slabiciune musculara , vertij , tinnitus, surzire nervoasa, cefalee, nervozitate si labilitate emotionala. Rar, a fost semnalata depresie medulara, cardiomiopatie, neuromiopatie, psihoza si convulsii. Au fost raportate cazuri izolate de anomalii ale testelor functionale hepatice si au fost publicate doua cazuri de insuficienta hapatica fulminanta. Hidroxiclorochina poate exacerba porfiria si poate precipita atacuri de psoriazis.
Supradozare: Supradozarea 4-aminochinolinelor este periculoasa, mai ales, la copii , la care doze de numai 1 - 2 g s-au dovedit fatale. Simptomele supradozarii pot include: cefalee, tulburari vizuale, colaps cardiovascular si convulsii, urmate de stop respirator si cardiac iminent precoce . Deoarece aceste efecte pot sa apara curand dupa administrarea unei doze masive, tratamentul trebuie sa fie prompt. Continutul stomacal trebuie imediat evacuat, fie prin varsaturi provocate, fie prin lavaj gastric. Carbunele activat, intr-o doza de cel putin 5 ori mai mare decat supradoza, poate inhiba absorbtia daca este introdus in stomac, prin sonda, dupa lavaj si in primele 30 de minute de la ingestia supradozei. Se va lua in considerare administrarea parenterala de diazepam, intrucat studiile au semnalat ca este benefica in reprimarea cardiotoxicitatii clorochinei. Vor fi instituite suportul respirator si managementul socului, daca este necesar.
-
limona - Mesaje: 123
- Membru din: Sâm Noi 10, 2007 7:56 pm
- Locaţie: constanta
Re: prospect medicamente
de limona » Joi Noi 26, 2009 1:33 am
IMURAN
Indicatii: Imuran este folosit ca antimetabolit imunosupresiv fie singur, fie, mai frecvent, in asociere cu alti agenti (de obicei corticosteroizi) si proceduri care influenteaza raspunsul imun.
Efectul terapeutic poate deveni evident doar dupa saptamani sau luni de tratament si poate include un efect steroidian minim, scazand astfel toxicitatea terapiei cu doze ridicate si prelungite a corticosteroizilor. Imuran, in combinatie cu corticosteroizi si/sau alti agenti si proceduri imunosupresive, este indicat pentru a creste rata de supravietuire la pacientii cu transplant de organe, de exemplu transplantul renal, cardiac, hepatic ; si pentru a reduce nevoile de corticosteroizi la primitorii de transplant renal. Imuran, singur sau mai frecvent in asociatie cu corticosteroizi si/sau alte medicamente si proceduri, a fost folosit cu succes (ceea ce poate include tratamentul, reducerea dozelor sau tratamentul discontinuu cu corticosteroizi) la un numar de pacienti afectati de: artrita reumatoida severa; lupus eritematos sistemic; dermatomiozita si polimiozita; hepatita cronica activa autoimuna; pemfigus vulgar; poliarterita nodoasa; anemie hemolitica autoimuna; purpura trombocitopenica idiopatica cronica, refractara.
Forma de prezentare: Tablete: tablete de culoare galbena, rotunde, biconvexe, filmate, care contin fiecare 25 mg Azathioprina ; tablete de culoare portocalie, rotunde, biconvexe, filmate, care contin fiecare 25 mg Azathioprina .
Fiole: Pulbere de culoare galbena pana la portocaliu, sterila, liofilizata, prezentata intr-o fiola ce contine 50 mg Azathioprina , ca sare de sodiu. Continutul in ioni de sodiu este de aproximativ 4,5 mg (4,5 mEq).
Doze si mod de administrare: Imuran injectabil se foloseste numai daca nu este posibila administrarea orala, si trebuie intrerupt in momentul in care terapia orala este tolerata. Se va administra numai pe cale intravenoasa. Pentru informatii privind experienta clinica in situatii particulare trebuie consultata literatura medicala de specialitate.
Dozajul in transplante: adulti si copii : De obicei se administreaza in prima zi de terapie o doza de incarcare de pana la 5 mg/kg corp/zi, oral sau i.v., in functie de regimul imunosupresiv folosit. Doza de intretinere este intre 1-4 mg/kg corp/zi si trebuie ajustata in functie de necesitatile clinice si toleranta hematologica. S-a dovedit ca terapia cu Imuran trebuie mentinuta pe o perioada nedefinita, chiar daca sunt necesare doze reduse, datorita riscului respingerii grefei.
Dozajul in alte situatii: adulti si copii : In general, doza initiala este de 1-3 mg/kg corp/zi si trebuie ajustata, in functie de raspunsul clinic (care poate sa nu fie evident timp de saptamani sau luni) si toleranta hematologica. Cand raspunsul terapeutic devine evident, trebuie luata in considerare reducerea dozei de intretinere la cel mai scazut nivel care asigura mentinerea acestui raspuns. Daca nu apare nici o ameliorare a starii pacientului in decurs de trei luni, trebuie sa se considere oportunitatea intreruperii terapiei. Doza de intretinere poate varia intre mai putin de 1 mg/kg corp/zi si 3 mg/kg corp/zi, in functie de afectiunea tratata si de raspunsul individual, inclusiv toleranta hematologica. La pacientii cu insuficienta renala si/sau hepatica, dozele administrate trebuie sa fie la cel mai scazut nivel al regimului terapeutic (vezi "Precautii pentru detalii suplimentare"). Utilizarea la virstnici: (A se vedea insuficienta renala si/sau hepatica). Exista o experienta limitata in legatura cu administrarea Imuran la pacientii in virsta. Cu toate ca datele disponibile nu arata ca incidenta efectelor adverse la virstnici este mai mare decat la alte grupe de pacienti, se recomanda ca dozajul utilizat sa fie la limita inferioara a regimului terapeutic. O atentie deosebita trebuie acordata monitorizarii raspunsului hematologic si reducerii dozei de intretinere la nivelul minim necesar mentinerii raspunsului clinic. Reconstituirea si diluarea solutiei injectabile de Imuran (a se vedea Apendix): Se va avea grija intotdeuna la manipularea Imuran Injectabil. Nu contine conservant antimicrobian. Prin urmare, reconstituirea si diluarea trebuie facuta in conditii aseptice, preferabil imediat inaintea utilizarii. Orice solutie nefolosita se va arunca. Reconstituirea fiecarei fiole se face prin adaugarea de 5-15 ml solutie (apa) pentru injectii in fiola cu pudra liofilizata Imuran. Solutia reconstituita este stabila maxim 5 zile daca este pastrata la temperaturi intre 5-25 grade Celsius. Daca diluarea se face in continuare adaugand 5 ml din solutia reconstituita intr-un volum de 20-200 ml dintr-una din urmatoarele solutii pentru administrare i.v., Imuran este stabil pana la 24 ore la temperatura camerei (15-250C): ser fiziologic 0,45% si 0,9%; ser fiziologic 0,18% + glucoza 4%. Daca solutia reconstituita sau diluata prezinta turbiditate sau cristalizare vizibila, aceasta trebuie aruncata. Imuran Injectii va trebui reconstituita numai cu volumul recomandat de solutie (apa) ca in specificatia de mai sus. Inainte de administrare, nu se recomanda amestecarea solutiei reconstituite de Imuran cu alte medicamente sau solutii injectabile. Aministrarea Imuran injectii: Solutia de Imuran reconstituita ca mai sus, este foarte iritanta avind un pH cuprins intre 10-12. Daca solutia reconstituita se dilueaza ca mai sus, solutia ce rezulta are pH cuprins intre 8,0 -9,5 (cu cat dilutia este mai mare cu atat pH -ul este mai mic). Daca nu se poate face dilutia, solutia reconstituita trebuie injectata lent in cel putin 1 minut, fiind urmata imediat de injectarea a cel putin 50 ml dintr-una din solutiile injectabile recomandate mai sus. Trebuie evitata injectarea paravenoasa ce poate produce afectari tisulare. Siguranta manuirii Imuran: Specialistii recomanda ca manuirea Imuranului sa se faca conform regulilor de manuire a medicamentelor citotoxice. Date referitoare la precautiile in manuirea Imuranului injectabil sunt prezentate in Apendix. Daca invelisul tabletelor este intact nu exista risc de contaminare. Tabletele filmate de Imuran nu se fractioneaza si daca invelisul lor este intact, nu sunt necesare precautii suplimentare in minuirea lor.
Contraindicatii: Imuran este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la azathioprina. Hipersensibilitatea la 6-Mercaptopurina (6-MP) trebuie sa atentioneze medicul asupra unei eventuale hipersensibilitati la Imuran. Tratamentul cu Imuran nu trebuie instituit la gravide sau la femei care pot sa ramina gravide intr-un viitor apropiat. (Vezi "Precautii".)
Precautii: Monitorizare: Exista riscuri potentiale in folosirea Imuran. Se va prescrie numai daca pacientul nu poate fi monitorizat adecvat in ceea ce priveste efectele toxice pe parcursul tratamentului. Se sugereaza ca in timpul primelor 8 saptamani de tratament , sa se faca, saptamanal sau mai frecvent, o hemoleucograma completa, incluzand numarul de trombocite daca se folosesc doze mari sau daca exista tulburari functionale severe renale si/sau hepatice . Frecventa hemoleucogramelor poate fi redusa ulterior in timpul terapiei, dar se recomanda repetarea lor la intervale de maximum 3 luni. Pacientii sub tratament cu Imuran trebuie avertizati sa raporteze imediat orice infectie, echimoze sau sangerari neasteptate, sau alte manifestari de depresie medulara. Exista rar indivizi cu un deficit mostenit de enzima tiopurinmetiltransferaza (TPMT) care pot fi neobisnuit de sensibili la efectul mielosupresiv al azathioprinei si sunt inclinati sa dezvolte depresie rapida a maduvei osoase dupa initierea tratamentului cu Imuran. Insuficienta renala si/sau hepatica. Se crede ca toxicitatea Imuran poate fi crescuta in prezenta insuficientei renale, dar studiile controlate nu au sustinut aceasta idee. Totusi se recomanda ca doza folosita sa fie la limita inferioara a dozajului normal si de aceea raspunsul hematologic trebuie monitorizat cu atentie. Dozajul se va reduce daca toxicitatea hematologica apare. Precautia este necesara in timpul administrarii Imuran la pacientii cu disfunctii hepatice , iar hemoleucograma completa si testele de functie a ficatului trebuie efectuate. La aceste persoane, metabolizarea Imuran poate fi afectata si deci dozajul trebuie redus la minim in doza recomandata. Experienta limitata sugereaza ca Imuran nu este benefic la pacientii cu deficit de hipoxantin-guanin-fosforibosiltransferaza (sindromul Lesch-Nyhan). Datorita metabolismului anormal la acesti pacienti, nu este normal sa se recomande Imuran. Mutageneza: Anomaliile cromozomiale au fost intalnite la pacienti de ambele sexe tratati cu Imuran. Este dificil de evaluat rolul Imuranului in dezvoltarea acestor anormalitati. Anomaliile cromozomiale, care dispar in timp, au fost demonstrate in cazul limfocitelor nou-nascutilor tratati cu Imuran. Cu exceptia cazurilor extrem de rare, nu au fost observate la pacientii nou-nascuti tulburari psihice evidente sau anormalitati datorate tratamentului cu Imuran. Azatioprina si lumina ultravioleta au un efect clastogenic sinergic la pacientii tratati cu azatioprina pentru diferite afectiuni. Teratogeneza: Studii pe femele gestante de sobolani, soareci si iepuri la care s-a administrat azathioprina in doze cuprinse intre 5-15 mg/kg corp/zi in perioada de organogeneza au evidentiat aparitia unor grade diferite de anomalii fetale. Teratogeneza la iepuri a fost evidenta la doze de 10 mg/kg corp/zi. Dovezi ale teratogenicitatii Imuranului la om sunt echivoce. La fel cu alte chimioterapii citotoxice, se recomanda precautii contraceptive adecvate la oricare din partenerii care primesc Imuran. Carcinogeneza : Nu exista dovezi clare ca, in doze terapeutice, Imuran este oncogenic la om. Riscul dezvoltarii limfoamelor post-transplant este crescut la pacientii care primesc tratament agresiv cu imunosupresive, care trebuie mentinute la cea mai mica doza eficienta. Riscul crescut al aparitiei de limfoame la pacientii imunocompromisi, cu artrita reumatoida, comparativ cu populatia generala, pare a fi legat, cel putin in parte de boala in sine. S-a raportat cresterea frecventei cancerului de piele la pacientii cu transplant renal, comparativ cu populatia generala, care poate fi in parte asociata cu terapia imunosupresiva.
Sarcina si alaptare : Imuran nu se va administra in timpul sarcinii fara a cintari cu atentie riscurile fata de beneficii. Azathioprina si/sau metabolitii sai au fost descoperiti in concentratii scazute in sangele fetal si lichidul amniotic dupa administrarea de azathioprina la mama. Leucopenia si/sau trombocitopenia au fost raportate la un numar de nou-nascuti ale caror mame au luat azathioprina in timpul sarcinii. O gija suplimentara in monitorizarea hematologica este necesara in timpul sarcinii. 6-mercaptopurina a fost identificata in colostru si laptele femeilor lauze care au primit azathioprina. Efecte asupra fertilitatii: Transplantul renal la pacienti cu insuficienta renala cronica tratati cu Imuran a fost acompaniat de cresterea fertilitatii atit la femei cat si la barbati.
Reactii adverse: Reactii de hipersensibilitate: Ocazional, in urma administrarii de Imuran, au fost descrise cateva sindroame clinice care par a fi manifestari idiosincrazice ale unei hipersensibilitati. Manifestarile clinice includ stare de rau, ameteli, varsaturi, diaree , febra, rigiditate , exantem, rash, dureri musculare , artralgii, disfunctii renale si hipotensiune. In multe cazuri, a fost confirmata relatia cu administrarea de Imuran. In majoritatea cazurilor, intreruperea imediata a Azathioprinei si instituirea masurilor de sustinere determina disparitia acestor efecte. Existenta altor stari morbide asociate au contribuit la foarte rarele cazuri de deces raportate. In cazul unei reactii de hipersensibilitate la Imuran, necesitatea administrarii in continuare trebuie considerata cu grija in fiecare caz, individual. Hematopoieza : Folosirea in terapie a Imuranului se poate asocia cu depresia functiei maduvei osoase, in general reversibila, legata de doza, mai frecvent exprimata prin leucopenie, dar cateodata si prin anemie si trombocitopenie . Cresterea reversibila, legata de doza a volumului mediu eritrocitar si a continutului eritrocitar de hemoglobina a aparut in asociere cu tratamentul cu Imuran. S-au observat modificari megaloblastice ale maduvei, dar anemia megaloblastica severa si hipoplazia eritroida sunt rare. Neglijarea reducerii dozelor de Imuran in asociere cu allopurinol poate determina supresie medulara severa si pancitopenie. Susceptibilitatea la infectii: Pacientii cu transplant , aflati in tratament cu Imuran si corticosteroizi au prezentat o susceptibilitate crescuta la infectii virale, fungice si bacteriene, la nivelul tegumentului si al altor sisteme. Folosirea Imuranului pentru alte afectiuni nu creste susceptibilitatea la astfel de infectii. Reactii gastrointestinale: O mica parte dintre pacienti prezinta greata dupa prima administrare de Imuran. Acest inconvenient poate fi inlaturat administrand tabletele dupa mese. Complicatiile severe precum colita, diverticulita si perforatiile intestinale, au fost descrise la pacientii cu transplant care primesc terapie imunosupresiva. Cu toate ca etiologia nu este clar stabilita, complicatiile par a fi in legatura mai curand cu dozele crescute de corticosteroizi. Diareea severa a fost raportata la pacientii tratati cu Imuran pentru afectiuni inflamatorii intestinale. Sunt dificultati in asocierea pancreatitei cu administrarea unui anumit medicament , cu toate ca ocazional s-a stabilit o asociere cu tratamentul cu Imuran. Colestaza si deteriorarea functiei ficatului a fost ocazional raportata in legatura cu tratamentul cu Imuran, dar sunt reversibile la intreruperea terapiei. A fost descrisa o afectiune rara, hepatica, veno-ocluziva, cu risc letal, asociata cu administrarea cronica de azathioprina, la pacientii cu transplant . In unele cazuri intreruperea tratamentului cu azathioprina a dus la imbunatatirea temporara sau permanenta a histologiei si simptomelor. Reactii pulmonare : Foarte rar a fost descrisa pneumonia reversibila. Alopecia: Pierderea parului a fost descrisa la un numar de cazuri din pacientii aflati in tratament cu azathioprine si alti agenti imunosupresivi. In multe cazuri aceasta problema s-a rezolvat spontan cu toate ca terapia a continuat. Legatura dintre alopecie si tratamentul cu azathioprina este nesigura.
Interactiuni medicamentoase: Allopurinol /Oxipurinol/Thiopurinol: Activitatea xantin-oxidazei este inhibata de allopurinol, oxipurinol si thiopurinol, determinand reducerea conversiei acidului 6-thioinozinic, biologic activ, in acid 6-thiouric, biologic inactiv. Cand allopurinolul, oxipurinolul si/sau thiopurinolul sunt administrate concomitent cu 6-mercaptopurina sau azathioprina, dozele acestora din urma trebuie reduse la un sfert din dozele initiale. Blocanti neuromusculari: Imuran poate potenta blocul neuromuscular produs de agenti depolarizanti, cum ar fi succinilcolina si poate reduce blocul produs de agenti nedepolarizanti, cum ar fi tubocurarina. Exista variatii considerabile in potentialul acestor interactiuni. Warfarina: S-a raportat inhibarea efectului anticoagulant al warfarinei, cand se administreaza cu azathioprina. Agenti citostatici/mielosupresivi: Se va evita pe cat posibil administrarea concomitenta de medicamente citostatice, sau medicamente care au efect mielosupresiv, ca penicilamina. Exista rapoarte clinice diferite despre interactiuni ce duc la anormalitati hematologice serioase la administrarea de Imuran si co-trimoxazol. Exista un raport ce sugereaza posibilitatea aparitiei de anormalitati hematologice la administrarea simultana de Imuran si captopril. Se sugereaza ca cimetidina si indometacinul pot avea efect mielosupresiv ce poate fi intensificat de administrarea concomitenta de Imuran. Alte interactiuni: Se pare ca furosemidul afecteaza metabolismul hepatic in vitro al azathioprinei. Semnificatia clinica nu este cunoscuta.
Supradozare: Semne si simptome: Principalele semne de supradozare de Imuran sunt infectiile inexplicabile, ulceratii ale gatului, echimozele si sangerarile, care se datoreaza depresiei medulare ce poate atinge nivelul maxim dupa 9-14 zile. Aceste semne apar mai curand dupa supradozaj cronic, decat dupa administrarea unei singure supradoze. Exista un raport despre un pacient care a ingerat o doza de 7,5 g azathioprina. Efectul toxic imediat s-a manifestat prin greata, varsaturi si diaree , urmate de usoara leucopenie si anormalitati usoare ale functiei ficatului. Revenirea a fost completa.
Tratament: Nu exista un antidot specific. Lavajul gastric a fost folosit. Monitorizarea ulterioara, inclusiv cea hematologica, este necesara pentru tratamentul prompt al oricarui efect advers care poate aparea. Valoarea dializei, la pacientii care au luat o supradoza de Imuran, nu este cunoscuta, cu toate ca azathioprina este dializabila.
Precautii farmaceutice: Tablete: A se pastra la loc intunecos si la o temperatura sub 25 grade Celsius; Fiole: A se pastra la loc intunecos si uscat, la o temperatura sub 25 grade Celsius.
Informatii suplimentare: Mod de actiune: Azathioprina este un derivat imidazolic al 6-mercaptopurinei (6-MP). In vivo este rapid scindat in 6-MP si metilnitroimidazol. 6-MP traverseaza rapid membrana celulara si este convertita intracelular intr-un numar de tio-analogi purinici, care includ cel mai important nucleotid activ, acidul tioinozinic. Rata conversiei variaza de la o persoana la alta. Nucleotidele nu traverseaza membrana celulara si de aceea nu circula in lichidele organismului. Indiferent daca se administreaza direct sau daca deriva in vivo din Azathioprina , 6-MP este eliminata in principal ca acid tiouric, metabolit inactiv oxidat. Oxidarea se produce in prezenta xantin-oxidazei, enzima inhibata de allopurinol. Activitatea metilnitroimidazolului nu a fost bine definita, dar se pare ca modifica activitatea azathioprinei in comparatie cu 6-MP. Determinarile concentratiei plasmatice a azathioprinei si 6-MP nu au valoare prognostica in ceea ce priveste eficienta sau toxicitatea acestor compusi. In timp ce modul precis de actiune ramane neelucidat, s-au sugerat anumite mecanisme, care includ: eliberarea de 6-MP care actioneaza ca un antimetabolit purinic; posibila blocare a grupurilor -SH prin alchilare; inhibarea pe multiple cai a biosintezei acizilor nucleici, prevenind astfel proliferarea celulelor implicate in declansarea si amplificarea raspunsului imun; alterarea acidului dezoxiribonucleic (ADN ) prin incorporarea tio-analogilor purinici. Ca urmare a acestor mecanisme, efectul terapeutic al Imuranului devine evident doar dupa cateva saptamani sau luni de tratament . Imuran este bine absorbit din tractul gastrointestinal superior. Studii pe soareci cu Azathioprina -35S au aratat ca nu exista o afinitate particulara pentru un anumit tesut, dar in creier s-au decelat cantitati minime de 35S. Nivelele plasmatice de azathioprina si 6-mercaptopurina nu sunt bine corelate cu eficacitatea terapeutica sau toxicitatea Imuranului.
Apendix: Administrarea Imuranului in conditii de siguranta: Imuran injectabil trebuie pregatit pentru administrare de catre sau sub directa indrumare a unui farmacist sau a unei persoane specializate care este familiarizata cu caracteristicile sale si are experienta in manuirea unor preparate similare in conditii de siguranta. Imuran injectabil trebuie pregatit pentru administrare in unitatea aseptica a farmaciei, intr-un cabinet prevazut cu flux laminar vertical destinat sa asigure protejarea adecvata atat a operatorului cat si a preparatului, si care sa fie de preferinta rezervat numai prepararii substantelor citotoxice. Acolo unde nu exista asemenea facilitati trebuie utilizata o camera pe sectie sau in clinica special desemnata. Personalul implicat in prepararea Imuranului injectabil trebuie sa poarte urmatorul echipament de protectie : manusi chirurgicale de unica folosinta din polivinil clorid (cele din cauciuc nu sunt adecvate); masca faciala chirurgicala de calitate corespunzatoare; ochelari de protectie care trebuie bine spalati, integral, dupa utilizare; halat/sort de unica folosinta; Intr-o unitate aseptica vor fi necesare si alte echipamente. Orice cantitate varsata trebuie indepartata imediat cu un servet de hartie umezit, care trebuie apoi plasat intr-o punga special destinata. Suprafetele contaminate trebuie spalate cu apa din abundenta. Daca solutia de Imuran injectabil a intrat in contact cu pielea, aceasta trebuie spalata complet cu sapun si multa apa rece. In cazul contaminarii ochilor , acestia trebuie spalati imediat cu ser fiziologic si trebuie acordate imediat ingrijiri medicale. Daca, din anumite motive, nu se poate folosi ser fiziologic, pot fi folosite mari cantitati de apa. Administrarea: Ochii, pielea si mucoasele pacientului trebuie protejate de contactul cu solutia reconstituita sau diluata de azathioprina; trebuie insa procedat cu tact, pentru ca pacientul sa nu devina excesiv de anxios datorita procedurii folosite.
Indicatii: Imuran este folosit ca antimetabolit imunosupresiv fie singur, fie, mai frecvent, in asociere cu alti agenti (de obicei corticosteroizi) si proceduri care influenteaza raspunsul imun.
Efectul terapeutic poate deveni evident doar dupa saptamani sau luni de tratament si poate include un efect steroidian minim, scazand astfel toxicitatea terapiei cu doze ridicate si prelungite a corticosteroizilor. Imuran, in combinatie cu corticosteroizi si/sau alti agenti si proceduri imunosupresive, este indicat pentru a creste rata de supravietuire la pacientii cu transplant de organe, de exemplu transplantul renal, cardiac, hepatic ; si pentru a reduce nevoile de corticosteroizi la primitorii de transplant renal. Imuran, singur sau mai frecvent in asociatie cu corticosteroizi si/sau alte medicamente si proceduri, a fost folosit cu succes (ceea ce poate include tratamentul, reducerea dozelor sau tratamentul discontinuu cu corticosteroizi) la un numar de pacienti afectati de: artrita reumatoida severa; lupus eritematos sistemic; dermatomiozita si polimiozita; hepatita cronica activa autoimuna; pemfigus vulgar; poliarterita nodoasa; anemie hemolitica autoimuna; purpura trombocitopenica idiopatica cronica, refractara.
Forma de prezentare: Tablete: tablete de culoare galbena, rotunde, biconvexe, filmate, care contin fiecare 25 mg Azathioprina ; tablete de culoare portocalie, rotunde, biconvexe, filmate, care contin fiecare 25 mg Azathioprina .
Fiole: Pulbere de culoare galbena pana la portocaliu, sterila, liofilizata, prezentata intr-o fiola ce contine 50 mg Azathioprina , ca sare de sodiu. Continutul in ioni de sodiu este de aproximativ 4,5 mg (4,5 mEq).
Doze si mod de administrare: Imuran injectabil se foloseste numai daca nu este posibila administrarea orala, si trebuie intrerupt in momentul in care terapia orala este tolerata. Se va administra numai pe cale intravenoasa. Pentru informatii privind experienta clinica in situatii particulare trebuie consultata literatura medicala de specialitate.
Dozajul in transplante: adulti si copii : De obicei se administreaza in prima zi de terapie o doza de incarcare de pana la 5 mg/kg corp/zi, oral sau i.v., in functie de regimul imunosupresiv folosit. Doza de intretinere este intre 1-4 mg/kg corp/zi si trebuie ajustata in functie de necesitatile clinice si toleranta hematologica. S-a dovedit ca terapia cu Imuran trebuie mentinuta pe o perioada nedefinita, chiar daca sunt necesare doze reduse, datorita riscului respingerii grefei.
Dozajul in alte situatii: adulti si copii : In general, doza initiala este de 1-3 mg/kg corp/zi si trebuie ajustata, in functie de raspunsul clinic (care poate sa nu fie evident timp de saptamani sau luni) si toleranta hematologica. Cand raspunsul terapeutic devine evident, trebuie luata in considerare reducerea dozei de intretinere la cel mai scazut nivel care asigura mentinerea acestui raspuns. Daca nu apare nici o ameliorare a starii pacientului in decurs de trei luni, trebuie sa se considere oportunitatea intreruperii terapiei. Doza de intretinere poate varia intre mai putin de 1 mg/kg corp/zi si 3 mg/kg corp/zi, in functie de afectiunea tratata si de raspunsul individual, inclusiv toleranta hematologica. La pacientii cu insuficienta renala si/sau hepatica, dozele administrate trebuie sa fie la cel mai scazut nivel al regimului terapeutic (vezi "Precautii pentru detalii suplimentare"). Utilizarea la virstnici: (A se vedea insuficienta renala si/sau hepatica). Exista o experienta limitata in legatura cu administrarea Imuran la pacientii in virsta. Cu toate ca datele disponibile nu arata ca incidenta efectelor adverse la virstnici este mai mare decat la alte grupe de pacienti, se recomanda ca dozajul utilizat sa fie la limita inferioara a regimului terapeutic. O atentie deosebita trebuie acordata monitorizarii raspunsului hematologic si reducerii dozei de intretinere la nivelul minim necesar mentinerii raspunsului clinic. Reconstituirea si diluarea solutiei injectabile de Imuran (a se vedea Apendix): Se va avea grija intotdeuna la manipularea Imuran Injectabil. Nu contine conservant antimicrobian. Prin urmare, reconstituirea si diluarea trebuie facuta in conditii aseptice, preferabil imediat inaintea utilizarii. Orice solutie nefolosita se va arunca. Reconstituirea fiecarei fiole se face prin adaugarea de 5-15 ml solutie (apa) pentru injectii in fiola cu pudra liofilizata Imuran. Solutia reconstituita este stabila maxim 5 zile daca este pastrata la temperaturi intre 5-25 grade Celsius. Daca diluarea se face in continuare adaugand 5 ml din solutia reconstituita intr-un volum de 20-200 ml dintr-una din urmatoarele solutii pentru administrare i.v., Imuran este stabil pana la 24 ore la temperatura camerei (15-250C): ser fiziologic 0,45% si 0,9%; ser fiziologic 0,18% + glucoza 4%. Daca solutia reconstituita sau diluata prezinta turbiditate sau cristalizare vizibila, aceasta trebuie aruncata. Imuran Injectii va trebui reconstituita numai cu volumul recomandat de solutie (apa) ca in specificatia de mai sus. Inainte de administrare, nu se recomanda amestecarea solutiei reconstituite de Imuran cu alte medicamente sau solutii injectabile. Aministrarea Imuran injectii: Solutia de Imuran reconstituita ca mai sus, este foarte iritanta avind un pH cuprins intre 10-12. Daca solutia reconstituita se dilueaza ca mai sus, solutia ce rezulta are pH cuprins intre 8,0 -9,5 (cu cat dilutia este mai mare cu atat pH -ul este mai mic). Daca nu se poate face dilutia, solutia reconstituita trebuie injectata lent in cel putin 1 minut, fiind urmata imediat de injectarea a cel putin 50 ml dintr-una din solutiile injectabile recomandate mai sus. Trebuie evitata injectarea paravenoasa ce poate produce afectari tisulare. Siguranta manuirii Imuran: Specialistii recomanda ca manuirea Imuranului sa se faca conform regulilor de manuire a medicamentelor citotoxice. Date referitoare la precautiile in manuirea Imuranului injectabil sunt prezentate in Apendix. Daca invelisul tabletelor este intact nu exista risc de contaminare. Tabletele filmate de Imuran nu se fractioneaza si daca invelisul lor este intact, nu sunt necesare precautii suplimentare in minuirea lor.
Contraindicatii: Imuran este contraindicat la pacientii cu hipersensibilitate cunoscuta la azathioprina. Hipersensibilitatea la 6-Mercaptopurina (6-MP) trebuie sa atentioneze medicul asupra unei eventuale hipersensibilitati la Imuran. Tratamentul cu Imuran nu trebuie instituit la gravide sau la femei care pot sa ramina gravide intr-un viitor apropiat. (Vezi "Precautii".)
Precautii: Monitorizare: Exista riscuri potentiale in folosirea Imuran. Se va prescrie numai daca pacientul nu poate fi monitorizat adecvat in ceea ce priveste efectele toxice pe parcursul tratamentului. Se sugereaza ca in timpul primelor 8 saptamani de tratament , sa se faca, saptamanal sau mai frecvent, o hemoleucograma completa, incluzand numarul de trombocite daca se folosesc doze mari sau daca exista tulburari functionale severe renale si/sau hepatice . Frecventa hemoleucogramelor poate fi redusa ulterior in timpul terapiei, dar se recomanda repetarea lor la intervale de maximum 3 luni. Pacientii sub tratament cu Imuran trebuie avertizati sa raporteze imediat orice infectie, echimoze sau sangerari neasteptate, sau alte manifestari de depresie medulara. Exista rar indivizi cu un deficit mostenit de enzima tiopurinmetiltransferaza (TPMT) care pot fi neobisnuit de sensibili la efectul mielosupresiv al azathioprinei si sunt inclinati sa dezvolte depresie rapida a maduvei osoase dupa initierea tratamentului cu Imuran. Insuficienta renala si/sau hepatica. Se crede ca toxicitatea Imuran poate fi crescuta in prezenta insuficientei renale, dar studiile controlate nu au sustinut aceasta idee. Totusi se recomanda ca doza folosita sa fie la limita inferioara a dozajului normal si de aceea raspunsul hematologic trebuie monitorizat cu atentie. Dozajul se va reduce daca toxicitatea hematologica apare. Precautia este necesara in timpul administrarii Imuran la pacientii cu disfunctii hepatice , iar hemoleucograma completa si testele de functie a ficatului trebuie efectuate. La aceste persoane, metabolizarea Imuran poate fi afectata si deci dozajul trebuie redus la minim in doza recomandata. Experienta limitata sugereaza ca Imuran nu este benefic la pacientii cu deficit de hipoxantin-guanin-fosforibosiltransferaza (sindromul Lesch-Nyhan). Datorita metabolismului anormal la acesti pacienti, nu este normal sa se recomande Imuran. Mutageneza: Anomaliile cromozomiale au fost intalnite la pacienti de ambele sexe tratati cu Imuran. Este dificil de evaluat rolul Imuranului in dezvoltarea acestor anormalitati. Anomaliile cromozomiale, care dispar in timp, au fost demonstrate in cazul limfocitelor nou-nascutilor tratati cu Imuran. Cu exceptia cazurilor extrem de rare, nu au fost observate la pacientii nou-nascuti tulburari psihice evidente sau anormalitati datorate tratamentului cu Imuran. Azatioprina si lumina ultravioleta au un efect clastogenic sinergic la pacientii tratati cu azatioprina pentru diferite afectiuni. Teratogeneza: Studii pe femele gestante de sobolani, soareci si iepuri la care s-a administrat azathioprina in doze cuprinse intre 5-15 mg/kg corp/zi in perioada de organogeneza au evidentiat aparitia unor grade diferite de anomalii fetale. Teratogeneza la iepuri a fost evidenta la doze de 10 mg/kg corp/zi. Dovezi ale teratogenicitatii Imuranului la om sunt echivoce. La fel cu alte chimioterapii citotoxice, se recomanda precautii contraceptive adecvate la oricare din partenerii care primesc Imuran. Carcinogeneza : Nu exista dovezi clare ca, in doze terapeutice, Imuran este oncogenic la om. Riscul dezvoltarii limfoamelor post-transplant este crescut la pacientii care primesc tratament agresiv cu imunosupresive, care trebuie mentinute la cea mai mica doza eficienta. Riscul crescut al aparitiei de limfoame la pacientii imunocompromisi, cu artrita reumatoida, comparativ cu populatia generala, pare a fi legat, cel putin in parte de boala in sine. S-a raportat cresterea frecventei cancerului de piele la pacientii cu transplant renal, comparativ cu populatia generala, care poate fi in parte asociata cu terapia imunosupresiva.
Sarcina si alaptare : Imuran nu se va administra in timpul sarcinii fara a cintari cu atentie riscurile fata de beneficii. Azathioprina si/sau metabolitii sai au fost descoperiti in concentratii scazute in sangele fetal si lichidul amniotic dupa administrarea de azathioprina la mama. Leucopenia si/sau trombocitopenia au fost raportate la un numar de nou-nascuti ale caror mame au luat azathioprina in timpul sarcinii. O gija suplimentara in monitorizarea hematologica este necesara in timpul sarcinii. 6-mercaptopurina a fost identificata in colostru si laptele femeilor lauze care au primit azathioprina. Efecte asupra fertilitatii: Transplantul renal la pacienti cu insuficienta renala cronica tratati cu Imuran a fost acompaniat de cresterea fertilitatii atit la femei cat si la barbati.
Reactii adverse: Reactii de hipersensibilitate: Ocazional, in urma administrarii de Imuran, au fost descrise cateva sindroame clinice care par a fi manifestari idiosincrazice ale unei hipersensibilitati. Manifestarile clinice includ stare de rau, ameteli, varsaturi, diaree , febra, rigiditate , exantem, rash, dureri musculare , artralgii, disfunctii renale si hipotensiune. In multe cazuri, a fost confirmata relatia cu administrarea de Imuran. In majoritatea cazurilor, intreruperea imediata a Azathioprinei si instituirea masurilor de sustinere determina disparitia acestor efecte. Existenta altor stari morbide asociate au contribuit la foarte rarele cazuri de deces raportate. In cazul unei reactii de hipersensibilitate la Imuran, necesitatea administrarii in continuare trebuie considerata cu grija in fiecare caz, individual. Hematopoieza : Folosirea in terapie a Imuranului se poate asocia cu depresia functiei maduvei osoase, in general reversibila, legata de doza, mai frecvent exprimata prin leucopenie, dar cateodata si prin anemie si trombocitopenie . Cresterea reversibila, legata de doza a volumului mediu eritrocitar si a continutului eritrocitar de hemoglobina a aparut in asociere cu tratamentul cu Imuran. S-au observat modificari megaloblastice ale maduvei, dar anemia megaloblastica severa si hipoplazia eritroida sunt rare. Neglijarea reducerii dozelor de Imuran in asociere cu allopurinol poate determina supresie medulara severa si pancitopenie. Susceptibilitatea la infectii: Pacientii cu transplant , aflati in tratament cu Imuran si corticosteroizi au prezentat o susceptibilitate crescuta la infectii virale, fungice si bacteriene, la nivelul tegumentului si al altor sisteme. Folosirea Imuranului pentru alte afectiuni nu creste susceptibilitatea la astfel de infectii. Reactii gastrointestinale: O mica parte dintre pacienti prezinta greata dupa prima administrare de Imuran. Acest inconvenient poate fi inlaturat administrand tabletele dupa mese. Complicatiile severe precum colita, diverticulita si perforatiile intestinale, au fost descrise la pacientii cu transplant care primesc terapie imunosupresiva. Cu toate ca etiologia nu este clar stabilita, complicatiile par a fi in legatura mai curand cu dozele crescute de corticosteroizi. Diareea severa a fost raportata la pacientii tratati cu Imuran pentru afectiuni inflamatorii intestinale. Sunt dificultati in asocierea pancreatitei cu administrarea unui anumit medicament , cu toate ca ocazional s-a stabilit o asociere cu tratamentul cu Imuran. Colestaza si deteriorarea functiei ficatului a fost ocazional raportata in legatura cu tratamentul cu Imuran, dar sunt reversibile la intreruperea terapiei. A fost descrisa o afectiune rara, hepatica, veno-ocluziva, cu risc letal, asociata cu administrarea cronica de azathioprina, la pacientii cu transplant . In unele cazuri intreruperea tratamentului cu azathioprina a dus la imbunatatirea temporara sau permanenta a histologiei si simptomelor. Reactii pulmonare : Foarte rar a fost descrisa pneumonia reversibila. Alopecia: Pierderea parului a fost descrisa la un numar de cazuri din pacientii aflati in tratament cu azathioprine si alti agenti imunosupresivi. In multe cazuri aceasta problema s-a rezolvat spontan cu toate ca terapia a continuat. Legatura dintre alopecie si tratamentul cu azathioprina este nesigura.
Interactiuni medicamentoase: Allopurinol /Oxipurinol/Thiopurinol: Activitatea xantin-oxidazei este inhibata de allopurinol, oxipurinol si thiopurinol, determinand reducerea conversiei acidului 6-thioinozinic, biologic activ, in acid 6-thiouric, biologic inactiv. Cand allopurinolul, oxipurinolul si/sau thiopurinolul sunt administrate concomitent cu 6-mercaptopurina sau azathioprina, dozele acestora din urma trebuie reduse la un sfert din dozele initiale. Blocanti neuromusculari: Imuran poate potenta blocul neuromuscular produs de agenti depolarizanti, cum ar fi succinilcolina si poate reduce blocul produs de agenti nedepolarizanti, cum ar fi tubocurarina. Exista variatii considerabile in potentialul acestor interactiuni. Warfarina: S-a raportat inhibarea efectului anticoagulant al warfarinei, cand se administreaza cu azathioprina. Agenti citostatici/mielosupresivi: Se va evita pe cat posibil administrarea concomitenta de medicamente citostatice, sau medicamente care au efect mielosupresiv, ca penicilamina. Exista rapoarte clinice diferite despre interactiuni ce duc la anormalitati hematologice serioase la administrarea de Imuran si co-trimoxazol. Exista un raport ce sugereaza posibilitatea aparitiei de anormalitati hematologice la administrarea simultana de Imuran si captopril. Se sugereaza ca cimetidina si indometacinul pot avea efect mielosupresiv ce poate fi intensificat de administrarea concomitenta de Imuran. Alte interactiuni: Se pare ca furosemidul afecteaza metabolismul hepatic in vitro al azathioprinei. Semnificatia clinica nu este cunoscuta.
Supradozare: Semne si simptome: Principalele semne de supradozare de Imuran sunt infectiile inexplicabile, ulceratii ale gatului, echimozele si sangerarile, care se datoreaza depresiei medulare ce poate atinge nivelul maxim dupa 9-14 zile. Aceste semne apar mai curand dupa supradozaj cronic, decat dupa administrarea unei singure supradoze. Exista un raport despre un pacient care a ingerat o doza de 7,5 g azathioprina. Efectul toxic imediat s-a manifestat prin greata, varsaturi si diaree , urmate de usoara leucopenie si anormalitati usoare ale functiei ficatului. Revenirea a fost completa.
Tratament: Nu exista un antidot specific. Lavajul gastric a fost folosit. Monitorizarea ulterioara, inclusiv cea hematologica, este necesara pentru tratamentul prompt al oricarui efect advers care poate aparea. Valoarea dializei, la pacientii care au luat o supradoza de Imuran, nu este cunoscuta, cu toate ca azathioprina este dializabila.
Precautii farmaceutice: Tablete: A se pastra la loc intunecos si la o temperatura sub 25 grade Celsius; Fiole: A se pastra la loc intunecos si uscat, la o temperatura sub 25 grade Celsius.
Informatii suplimentare: Mod de actiune: Azathioprina este un derivat imidazolic al 6-mercaptopurinei (6-MP). In vivo este rapid scindat in 6-MP si metilnitroimidazol. 6-MP traverseaza rapid membrana celulara si este convertita intracelular intr-un numar de tio-analogi purinici, care includ cel mai important nucleotid activ, acidul tioinozinic. Rata conversiei variaza de la o persoana la alta. Nucleotidele nu traverseaza membrana celulara si de aceea nu circula in lichidele organismului. Indiferent daca se administreaza direct sau daca deriva in vivo din Azathioprina , 6-MP este eliminata in principal ca acid tiouric, metabolit inactiv oxidat. Oxidarea se produce in prezenta xantin-oxidazei, enzima inhibata de allopurinol. Activitatea metilnitroimidazolului nu a fost bine definita, dar se pare ca modifica activitatea azathioprinei in comparatie cu 6-MP. Determinarile concentratiei plasmatice a azathioprinei si 6-MP nu au valoare prognostica in ceea ce priveste eficienta sau toxicitatea acestor compusi. In timp ce modul precis de actiune ramane neelucidat, s-au sugerat anumite mecanisme, care includ: eliberarea de 6-MP care actioneaza ca un antimetabolit purinic; posibila blocare a grupurilor -SH prin alchilare; inhibarea pe multiple cai a biosintezei acizilor nucleici, prevenind astfel proliferarea celulelor implicate in declansarea si amplificarea raspunsului imun; alterarea acidului dezoxiribonucleic (ADN ) prin incorporarea tio-analogilor purinici. Ca urmare a acestor mecanisme, efectul terapeutic al Imuranului devine evident doar dupa cateva saptamani sau luni de tratament . Imuran este bine absorbit din tractul gastrointestinal superior. Studii pe soareci cu Azathioprina -35S au aratat ca nu exista o afinitate particulara pentru un anumit tesut, dar in creier s-au decelat cantitati minime de 35S. Nivelele plasmatice de azathioprina si 6-mercaptopurina nu sunt bine corelate cu eficacitatea terapeutica sau toxicitatea Imuranului.
Apendix: Administrarea Imuranului in conditii de siguranta: Imuran injectabil trebuie pregatit pentru administrare de catre sau sub directa indrumare a unui farmacist sau a unei persoane specializate care este familiarizata cu caracteristicile sale si are experienta in manuirea unor preparate similare in conditii de siguranta. Imuran injectabil trebuie pregatit pentru administrare in unitatea aseptica a farmaciei, intr-un cabinet prevazut cu flux laminar vertical destinat sa asigure protejarea adecvata atat a operatorului cat si a preparatului, si care sa fie de preferinta rezervat numai prepararii substantelor citotoxice. Acolo unde nu exista asemenea facilitati trebuie utilizata o camera pe sectie sau in clinica special desemnata. Personalul implicat in prepararea Imuranului injectabil trebuie sa poarte urmatorul echipament de protectie : manusi chirurgicale de unica folosinta din polivinil clorid (cele din cauciuc nu sunt adecvate); masca faciala chirurgicala de calitate corespunzatoare; ochelari de protectie care trebuie bine spalati, integral, dupa utilizare; halat/sort de unica folosinta; Intr-o unitate aseptica vor fi necesare si alte echipamente. Orice cantitate varsata trebuie indepartata imediat cu un servet de hartie umezit, care trebuie apoi plasat intr-o punga special destinata. Suprafetele contaminate trebuie spalate cu apa din abundenta. Daca solutia de Imuran injectabil a intrat in contact cu pielea, aceasta trebuie spalata complet cu sapun si multa apa rece. In cazul contaminarii ochilor , acestia trebuie spalati imediat cu ser fiziologic si trebuie acordate imediat ingrijiri medicale. Daca, din anumite motive, nu se poate folosi ser fiziologic, pot fi folosite mari cantitati de apa. Administrarea: Ochii, pielea si mucoasele pacientului trebuie protejate de contactul cu solutia reconstituita sau diluata de azathioprina; trebuie insa procedat cu tact, pentru ca pacientul sa nu devina excesiv de anxios datorita procedurii folosite.
-
limona - Mesaje: 123
- Membru din: Sâm Noi 10, 2007 7:56 pm
- Locaţie: constanta
Re: prospect medicamente
de limona » Joi Noi 26, 2009 1:38 am
Ciclofosfamida comprimate prospect
Prezentare farmaceutica: Capsule operculate continand ciclofosfamida 50 mg [flac. cu 50 buc.], 1 flacon injectabil conţine 304 mg substanţă uscată (echivalent cu 200 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 500 mg: 1 flacon injectabil conţine 760 mg substanţă uscată echivalent cu 500 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 1 g: 1 flacon injectabil conţine 1519 mg substanţă uscată (echivalent cu 100 mg ciclofosfamidă anhidră).
Actiune terapeutica: Agent alchilant citostatic anticanceros si imunodepresiv; este activat prin metabolizare, ceea ce confera oarecare electivitate de actiune si reduce agresivitatea tisulara.
Indicatii: Carcinoame de san, bronsic [cu celule mici] ovarian, de col uterin, sarcom Ewing, neuroblastom, rabdomiosarcom si sarcoame in general, limfoame nehodgkiniene, boala Hodkin, mielom multiplu, leucemie acuta mielocitara, leucemie cronica limfocitara, cancer testicular [seminom]; se administreaza ca medicament unic sau in asociatii polichimioterapice. Ca imunodepresiv, in unele boli autoimune si pentru profilaxia rejetului transplantului de maduva sau de alte organe.
Mod de administrare: Oral, ca anticanceros, in primele 10 zile 2-4 mg/kg si zi; in cazul folosirii asociate, doza se dapteaza schemei polichimioterapice potrivite. Ca imunodepresiv, cate 100 mg/zi [2 capsule] continuu. timp indelungat. Tratamentul trebuie strict individualizat si facut la indicatia si sub supravegherea specialistului, cu monitorizare clinica, biochimica si hematologica.
Reactii adverse: Mielodepresie cu neutropenie [maxim la 6-13 zile, revenire in 15-21 de zile], mai rar trombocitopenie si anemie, uneori greata, voma, diaree, stomatita, cistita hemoragica [se ingera cantitati mari de apa], lezarea rinichiului, amenoree, azoospermie, alopecie [trecatoare], hiperirucemie; rareori fibroza hepatica sau fibroza pulmonara; sterilitate, risc teratogen si mutagen, risc oncogen.
Contraindicatii: Sarcina [incompatibilitate]], mielodepresie severa [numarul leucocitelor nu trebuie sa fie mai mic de 3000-4000/mm], insuficienta renala si insuficienta hepatica [moderata sau marcata]; prudenta la batrani, debilitatai si la bolnavii care au fost iradiati sau tratati cu alte citotoxice. Ciclofosfamida creste efectul antidiabeticilor [risc de hipoglicemie]; alopurinolul mareste riscul mielodepresiei.
Atenţie: Înainte de începerea terapiei trebuie excluse toate obstacolele potenţial prezente pe căile urinare, trebuie tratate posibilele infecţii şi trebuie corectate dezechilibrele electrolitice, dacă este cazul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu mare atenţie, în special dacă funcţiile renală sau hepatică sunt afectate. Conform cu investigaţiile posibil a fi efectuate, doza de ciclofosfamida trebuie redusă în caz de insuficienţă renală severă. Ciclofosfamida este dializabila. Igiena orală atentă este importantă. A nu se lăsa medicamentul la îndemâna copiilor.
Sinonime: Ciclofosfamid, Chyclophosphamide, Cyclophosphan, Cytoxan, Endoxan, Endoxan-asta
Condiţii de păstrare: A nu se depozita la temperaturi mai mari de 30 grade Celsius, preferabil sub 25 grade Celsius.
Formă de prezentare: Drajeuri filmate a 50 mg. Flacon injectabil 200/500/1000 mg.
Prezentare farmaceutica: Capsule operculate continand ciclofosfamida 50 mg [flac. cu 50 buc.], 1 flacon injectabil conţine 304 mg substanţă uscată (echivalent cu 200 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 500 mg: 1 flacon injectabil conţine 760 mg substanţă uscată echivalent cu 500 mg ciclofosfamidă anhidră). Endoxan 1 g: 1 flacon injectabil conţine 1519 mg substanţă uscată (echivalent cu 100 mg ciclofosfamidă anhidră).
Actiune terapeutica: Agent alchilant citostatic anticanceros si imunodepresiv; este activat prin metabolizare, ceea ce confera oarecare electivitate de actiune si reduce agresivitatea tisulara.
Indicatii: Carcinoame de san, bronsic [cu celule mici] ovarian, de col uterin, sarcom Ewing, neuroblastom, rabdomiosarcom si sarcoame in general, limfoame nehodgkiniene, boala Hodkin, mielom multiplu, leucemie acuta mielocitara, leucemie cronica limfocitara, cancer testicular [seminom]; se administreaza ca medicament unic sau in asociatii polichimioterapice. Ca imunodepresiv, in unele boli autoimune si pentru profilaxia rejetului transplantului de maduva sau de alte organe.
Mod de administrare: Oral, ca anticanceros, in primele 10 zile 2-4 mg/kg si zi; in cazul folosirii asociate, doza se dapteaza schemei polichimioterapice potrivite. Ca imunodepresiv, cate 100 mg/zi [2 capsule] continuu. timp indelungat. Tratamentul trebuie strict individualizat si facut la indicatia si sub supravegherea specialistului, cu monitorizare clinica, biochimica si hematologica.
Reactii adverse: Mielodepresie cu neutropenie [maxim la 6-13 zile, revenire in 15-21 de zile], mai rar trombocitopenie si anemie, uneori greata, voma, diaree, stomatita, cistita hemoragica [se ingera cantitati mari de apa], lezarea rinichiului, amenoree, azoospermie, alopecie [trecatoare], hiperirucemie; rareori fibroza hepatica sau fibroza pulmonara; sterilitate, risc teratogen si mutagen, risc oncogen.
Contraindicatii: Sarcina [incompatibilitate]], mielodepresie severa [numarul leucocitelor nu trebuie sa fie mai mic de 3000-4000/mm], insuficienta renala si insuficienta hepatica [moderata sau marcata]; prudenta la batrani, debilitatai si la bolnavii care au fost iradiati sau tratati cu alte citotoxice. Ciclofosfamida creste efectul antidiabeticilor [risc de hipoglicemie]; alopurinolul mareste riscul mielodepresiei.
Atenţie: Înainte de începerea terapiei trebuie excluse toate obstacolele potenţial prezente pe căile urinare, trebuie tratate posibilele infecţii şi trebuie corectate dezechilibrele electrolitice, dacă este cazul. Pacienţii trebuie monitorizaţi cu mare atenţie, în special dacă funcţiile renală sau hepatică sunt afectate. Conform cu investigaţiile posibil a fi efectuate, doza de ciclofosfamida trebuie redusă în caz de insuficienţă renală severă. Ciclofosfamida este dializabila. Igiena orală atentă este importantă. A nu se lăsa medicamentul la îndemâna copiilor.
Sinonime: Ciclofosfamid, Chyclophosphamide, Cyclophosphan, Cytoxan, Endoxan, Endoxan-asta
Condiţii de păstrare: A nu se depozita la temperaturi mai mari de 30 grade Celsius, preferabil sub 25 grade Celsius.
Formă de prezentare: Drajeuri filmate a 50 mg. Flacon injectabil 200/500/1000 mg.
-
limona - Mesaje: 123
- Membru din: Sâm Noi 10, 2007 7:56 pm
- Locaţie: constanta
Re: prospect medicamente
de patricia » Joi Noi 26, 2009 10:21 am
multumesc mult! cred ca voi trece materialele acestea la articole pe site. Si multumesc si pentru faptul ca imi dai senstimentul ca intr-adevar nu suntem singuri. Stii tu despre ce vorbesc 
- patricia
- Site Admin
- Mesaje: 828
- Membru din: Lun Iul 17, 2006 12:13 pm
- Locaţie: Bucuresti
Re: prospect medicamente
de limona » Vin Noi 27, 2009 9:46 am
buna fetelor
am inceput sa caut prospectul la medicamentele folosite in boala lupus si a altor afectiuni.mi-as dori sa-mi trimiteti voi denumirea medicamentelor care va intereseaza.si tot cautind am aflat ceva nou si sper benefic pentru noi :
Benlysta, primul medicament care s-a dovedit eficient impotriva maladiei lupus, a obtinut rezultate incurajatoare in timpul celul de-al doilea test clinic, aflandu-se foarte aproape de prima aprobare oficiala a unui tratament eficace din ultimii 50 de ani impotriva acestei maladii.
Rezultatele celui de-al doilea test clinic, desi nu la fel de spectaculoase ca cele ale primului, au fost suficient de concludente pentru a beneficia de aprobarea autoritatilor de reglementare din Statele Unite, care le va acorda medicilor permisiunea de a folosi noul medicament la scara mondiala.
Afla mai multe despre noul medicament impotriva lupusului pe www.mediafax.ro
am inceput sa caut prospectul la medicamentele folosite in boala lupus si a altor afectiuni.mi-as dori sa-mi trimiteti voi denumirea medicamentelor care va intereseaza.si tot cautind am aflat ceva nou si sper benefic pentru noi :
Benlysta, primul medicament care s-a dovedit eficient impotriva maladiei lupus, a obtinut rezultate incurajatoare in timpul celul de-al doilea test clinic, aflandu-se foarte aproape de prima aprobare oficiala a unui tratament eficace din ultimii 50 de ani impotriva acestei maladii.
Rezultatele celui de-al doilea test clinic, desi nu la fel de spectaculoase ca cele ale primului, au fost suficient de concludente pentru a beneficia de aprobarea autoritatilor de reglementare din Statele Unite, care le va acorda medicilor permisiunea de a folosi noul medicament la scara mondiala.
Afla mai multe despre noul medicament impotriva lupusului pe www.mediafax.ro
-
limona - Mesaje: 123
- Membru din: Sâm Noi 10, 2007 7:56 pm
- Locaţie: constanta
6 mesaje • Pagina 1 din 1
Cine este conectat
Utilizatori ce navighează pe acest forum: Niciun utilizator înregistrat şi 0 vizitatori