Mesajul vietii pentru bolnavii de lupus
Dragii mei,
stiu ca cei mai multi dintre noi au inteles deja ca ceea ce traim este doar un drum menit sa ne faca sa evoluam, sa intelegem anumite aspecte ale vietii si sa cautam solutiile cele mai bune pentru noi. As putea spune ca toate aceste cuvinte pot fi cuprinse, de fapt, in unul singur: vindecare.
Nu stiu sigur cum sta treaba cu viata noastra. Unii spun ca exista o lege a karmei, altii spun ca asa vrea Dumnezeu, altii ca trebuie sa induram tot ce ni se da si ca tot ceea ce este rau vine de la diavol. Daca ar fi dupa mine, as spune, din picul de experienta pe care il am, ca nici macar nu conteaza credinta sau religia in care incadram tiparul vietii noastre. In fapt, este evident ca tot ceea ce traim este, pana la urma, o cale mai mult sau mai putin dificila de a descoperi darurile cu care am fost inzestrati atunci cand am venit in lumea asta. Este o cale in care putem invata compasiunea, iubirea, iertarea, blandetea, dar si respectul de sine, iubirea corecta a propriei fiinte si acceptarea vietii.
In mod deloc surprinzator, am citit in foarte multe carti ca lupusul ar putea fi tradus printr-o lipsa de iubire de sine, printr-o renuntare la increderea in propria fiinta si in propriile noastre forte. In mod paradoxal…toate acestea venind de la persoane inzestrate cu o putere fantastica, asa cum suntem noi.
Nu ati avut de multe ori sentimentul de neputinta in fata bolii care va ataca orice ati face, oricat va straduiti sa urmati toate tratamentele in mod corect? Nu v-a venit de multe ori sa va luati de piept cu ea (cum face Bugs Bunny in desenele animate) si sa-i cereti socoteala pentru modul perfid in care va ataca? Probabil ca cei mai multi vor spune ca da.
Ei bine, in realitate, cred ca multi dintre noi ar trebui sa ne luam singuri de piept si sa ne cerem socoteala. Sau, si mai bine, daca am putea fi doua fiinte in acelasi timp, sa ne luam in brate si sa ne strangem cu iubire si intelegere. Pentru ca, nu stiu daca din viata asta, din alte vieti, din ce alte motive sau intamplari, undeva, candva, noi am incetat sa ne iubim si am fost proprii nostri agresori. am devenit…autoimuni.
Sunt multe lectii de invatat. Mai ales din acele intamplari care se repeta neincetat si care ne dau sentimentul ca ne invartim intr-un cerc vicios din care nu putem evada. Dar si atunci exista o scapare: sa invatam sa ne iubim, sa ne respectam si sa ne afirmam propria existenta dincolo de orice negari ale noastre sau din partea celorlalti.
Ce inseamna asta? inseamna multe. Inseamna in primul rand sa ne vedem in mod real, asa cum suntem, sa acceptam ca avem unele defecte si sa incepem sa lucram in sensul de a le remedia. (nu disperati, totul se poate daca va doriti).Dar mai inseamna si a ne observa calitatile, de a cere de la viata ceea ce dorim si a nu accepta sa fim tratati ca niste persoane care se multumesc cu firimituri. Pentru ca stim cu totii ca putem si meritam mai mult. Inseamna sa incepem sa gandim si sa actionam pentru noi, ca si cand am fi parinti nostri sau prietenii nostri cei mai devotati.
Cred cu tarie ca mesajul vietii pentru bolnavii cu lupus este acela de a-i incuraja sa fie ei insisi, de a actiona pentru ei, pentru implinirea viselor lor, acceptand insa limitele si iubindu-se asa cum sunt. Cautati darul vietii in propria persoana!
Dumnezeu sa va ajute si sa va indrume spre vindecare!
5 Responses to “Mesajul vietii pentru bolnavii de lupus”
Leave a Reply
Design de Stefan Constantinescu | Mententanta Webstone | Web design Bucuresti
Bolnav de cancer la 24 de ani
Mă numesc Magyara Rudolf Leonard, am 24 de ani şi bani prea puţini pentru a-mi permite medicamentele necesare tratării afecţiunilor de care sufăr. Nu am pe nimeni, am crescut, de la un an, în mai multe case de copii din Sibiu, iar de la 18 ani sunt pe drumuri. Acum dorm la un adăpost de noapte din Sibiu şi nu pot munci pentru că medicii mi-au interzis efortul fizic. Sufăr de ciroză hepatică, ulcer, leucemie şi scolioză toracică şi am nevoie, lunar, de medicamente în valoare de aproape cinci milioane de lei pentru a putea urma tratamentul prescris de medici. Mă adresez oamenilor cu suflet şi credinţă în Dumnezeu să mă ajute pentru a putea continua acest tratament. Cei care doresc, mă pot ajuta cu mici donaţii în contul deschis la BCR :
RO36RNCB0231088855520001 (lei). Vă rog ajutaţi-mă! dacă nu, pot să mor!
E-mail: rudolfleonard13@yahoo.com Telefon: 0757205495 Vă mulţu mesc anticipat. Boală, disperare, durere, neajutorare şi câte sinonime ar putea descrie situaţia acestui om. În jurul nostru în fiecare zi mor oameni. Mor sau trăiesc cu o frică teribilă de moarte din cauza indiferenţei noastre. În fiecare zi semenii noştri duc poveri grele în sufletele lor. Cine dintre noi este gata să întindă o mână de ajutor? Nu pot să ajut acest om financiar, dar vreau prin acest anunţ să sesizez pe cei care nu stau cu mâna întinsă şi pot să pună ceva deoparte ca să contribuie la această nevoie. Dumnezeu spune că: religiunea curată şi neîntinată înaintea Lui constă în cercetarea văduvelor şi orfanilor în necazurile lor. (Iacov 1). Tu ce faci în acest sens. Contribuie şi tu la salvarea lui Rudolf. Am aflat despre situaţia lui de la el, când a lăsat mesajul de mai sus într-un comentariu pe acest blog. 0757205495
FELICITARI pentru articol!!!
buna ziua,ma numesc ana si am descoperit ca am lupus in urma cu 4 luni,de atunci nu mai am liniste si nu stiu ce sa mai fac .Mi sa descoperit ca mai am si hepatita b dar sunt numai purtatoare inactiva cea ce ma mai linistit un pic.dar stind ca am les sunt din ce in ce mai ingindurata si retrasa nu pot sa stau impreuna cu oameni care se uita la mine si vb tot felul ,va rog zicetimi ce sa fac pt ca asa nu pot sa continiu ……………ajutatima
am lupu ajutatima ca nu mai rezist stind ca o sa traiesc cu povara asta ,care stiu ceva si se poate trata ajutatima
Buna Ana!
Imi dau seama ca situatia ta este poate mai complicata, dar asta nu inseamna ca este sfarsitul lumii sau al bucuriei vietii. stiu ca ti-e greu, stiu ca te simti coplesita, dar mai stiu si ca dincolo de tot ceea ce ni se intampla uneori si ne indurereaza, dincolo de pierderi, viata merge mai departe. iar atat cat merge, suntem datori sa gasim in ea bucuria de a o trai asa cum este. poate ca sunt oameni care nu te inteleg sau care se retrag din calea ta stiind ca suferi. am trait si eu si toti cei cu lupus asta. dar asta se intampla doar pentru ca acei oameni pur si simplu trebuie sa iasa din vietile noastre ca sa intre altii mai buni. adevaratii prieteni. NU SUNTEM CEEA CE CRED ALTII DESPRE NOI. suntem ceea ce vrem si alegem sa fim. iar daca unii sunt de alta parere…e dreptul lor, dar nu si obligatia ta sa-i crezi si sa te identifici cu catalogarile lor. nu esti doar un om bolnav, esti in primul rand un suflet, un spirit, foarte bun, asa cum esti si care merita sa se pretuiasca exact asa cum este. de curand am descoperit ca cei mai buni oameni pe care i-am intalnit erau exact aceia care se credeau cel mai putini demni de iubire.
daca esti din bucuresti, vino la intalnirea de pe 30 aprilie. vom fi mai multi, ca intre prieteni. vezi ca gasesti detalii pe forum. daca nu, da-mi un tel. la 0724 50 66 78.
Fruntea sus!