Mesajul vietii pentru bolnavii de lupus

Dragii mei,
stiu ca cei mai multi dintre noi au inteles deja ca ceea ce traim este doar un drum menit sa ne faca sa evoluam, sa intelegem anumite aspecte ale vietii si sa cautam solutiile cele mai bune pentru noi. As putea spune ca toate aceste cuvinte pot fi cuprinse, de fapt, in unul singur: vindecare.
Nu stiu sigur cum sta treaba cu viata noastra. Unii spun ca exista o lege a karmei, altii spun ca asa vrea Dumnezeu, altii ca trebuie sa induram tot ce ni se da si ca tot ceea ce este rau vine de la diavol. Daca ar fi dupa mine, as spune, din picul de experienta pe care il am, ca nici macar nu conteaza credinta sau religia in care incadram tiparul vietii noastre. In fapt, este evident ca tot ceea ce traim este, pana la urma, o cale mai mult sau mai putin dificila de a descoperi darurile cu care am fost inzestrati atunci cand am venit in lumea asta. Este o cale in care putem invata compasiunea, iubirea, iertarea, blandetea, dar si respectul de sine, iubirea corecta a propriei fiinte si acceptarea vietii.
In mod deloc surprinzator, am citit in foarte multe carti ca lupusul ar putea fi tradus printr-o lipsa de iubire de sine, printr-o renuntare la increderea in propria fiinta si in propriile noastre forte. In mod paradoxal…toate acestea venind de la persoane inzestrate cu o putere fantastica, asa cum suntem noi.
Nu ati avut de multe ori sentimentul de neputinta in fata bolii care va ataca orice ati face, oricat va straduiti sa urmati toate tratamentele in mod corect? Nu v-a venit de multe ori sa va luati de piept cu ea (cum face Bugs Bunny in desenele animate) si sa-i cereti socoteala pentru modul perfid in care va ataca? Probabil ca cei mai multi vor spune ca da.
Ei bine, in realitate, cred ca multi dintre noi ar trebui sa ne luam singuri de piept si sa ne cerem socoteala. Sau, si mai bine, daca am putea fi doua fiinte in acelasi timp, sa ne luam in brate si sa ne strangem cu iubire si intelegere. Pentru ca, nu stiu daca din viata asta, din alte vieti, din ce alte motive sau intamplari, undeva, candva, noi am incetat sa ne iubim si am fost proprii nostri agresori. am devenit…autoimuni.
Sunt multe lectii de invatat. Mai ales din acele intamplari care se repeta neincetat si care ne dau sentimentul ca ne invartim intr-un cerc vicios din care nu putem evada. Dar si atunci exista o scapare: sa invatam sa ne iubim, sa ne respectam si sa ne afirmam propria existenta dincolo de orice negari ale noastre sau din partea celorlalti.
Ce inseamna asta? inseamna multe. Inseamna in primul rand sa ne vedem in mod real, asa cum suntem, sa acceptam ca avem unele defecte si sa incepem sa lucram in sensul de a le remedia. (nu disperati, totul se poate daca va doriti).Dar mai inseamna si a ne observa calitatile, de a cere de la viata ceea ce dorim si a nu accepta sa fim tratati ca niste persoane care se multumesc cu firimituri. Pentru ca stim cu totii ca putem si meritam mai mult. Inseamna sa incepem sa luptam pentru noi, ca si cand am fi parinti nostri sau prietenii nostri cei mai devotati.

Cred cu tarie ca mesajul vietii pentru bolnavii cu lupus este acela de a-i incuraja sa fie ei insisi, de a lupta pentru ei, pentru implinirea viselor lor, acceptand insa limitele si iubindu-se asa cum sunt. Cautati darul vietii in propria persoana!

Dumnezeu sa va ajute si sa va indrume spre vindecare!