Metode de prevenire a crizelor in lupus

LES (lupus sistemic) este fara indoiala in mod potential o boala grava ce poate afecta multe organe. Cu toate acestea, este important de retinut ca cei mai multi pacienti cu LES se bucura deplin de viata intr-un mod activ si sanatos.

Cresterilor periodice ale activitatii bolii (accesele) li se poate face fata de obicei prin varierea medicatiei. De vreme ce razele ultraviolete pot accelera si inrautati accesele, pacientii cu lupus sistemic ar trebui sa evite expunerea la soare. Cremele de protectie solara si imbracamintea care sa acopere extremitatile se pot dovedi utile. Intreruperea brusca a medicatiei, in special a corticosteroizior, poate de asemenea cauza accese si trebuie evitata.

Pacientii cu LES prezinta un risc sporit la infectii, in special daca iau corticosteroizi sau medicamente imunosupresive. Prin urmare, constatarea unei stari febrile trebuie adusa la cunostinta doctorului.

Cheia unei ingrijiri eficiente este tinerea unei legaturi permanente si comunicarea cu doctorul pentru a perimite monitorizarea simptomelor, modul in care actioneaza boala si efectele secundare ale medicamentelor.

Cum poate afecta sarcina pe bolnavele afectate de lupus sau pe nou-nascuti?

Pacientele cu LES care raman insarcinate sunt considerate ca fiind supuse “unui inalt risc”. Acestea necesita o monitorizare foarte atenta pe tot parcursul sarcinii si al nasterii. Aceasta include monitorizarea fetala de catre obstretician de-a lungul sarcinii avansate. In cazul femeilor cu LES exista un risc sporit de producere a unui avort spontan si, de asemenea, se pot confrunta cu accese ale bolii pe timpul sarcinii. Prezenta anticorpilor fosfolipidici, asa cum sunt anticorpii anticardiolipinici sau lupusul anticoagulant, sunt indicatori clari ai riscului de pierderea a sarcinii. Anticorpii anticardiolipinici sunt asociati cu o tendinta de crestere a gradului de coagulare a sangelui.

Pacientele cu LES care prezinta anticorpi anticardiolipinici sau lupus anticoagulant pot necesita administrarea unor medicamente de “subtiere” a sangelui (aspirina insotita sau nu de heparina) de-a lungul sarcinii pentru a preveni pierderile de sarcina. Alte tratamente cunoscute includ administrarea intravenoasa de gamma globulina pentru acele paciente care au mai fost confruntate cu pierderi ale sarcinilor, precum si pentru acelea care prezinta un numar mic de elemente coagulante (plachete) in timpul sarcinii. Femeile insarcinate care au mai avut si anterior probleme legate de coagularea sangelui pot beneficia de tratamentul de subtiere a sangelui de-a lungul intregii sarcini si chiar dupa aceasta timp de 6-12 saptamani, perioada in care riscul coagularii asociat cu sarcina pare sa se diminueze.

Anticorpii lupici pot fi transferati de la mama catre fetus, ceea ce poate avea ca rezultat imbolnavirea cu lupus a copilului (lupusul neonatal). Aceasta se poate manifesta printr-o scadere a celulelor rosii din sange (anemia) sau/si a celulelor albe si a numarului plachetelor, precum si prin eruptie pe piele.De asemenea, poate fi afectat sistemul electric al inimii copilului (blocajul atrioventricular congenital). Uneori, este necesara folosirea unui stimulator cardiac (pacemaker) pentru inima copilului in aceste imprejurari. Producerea lupusului neonatal si a blocajului atrioventricular congenital sunt mai des intalnite in cazul nou-nascutilor ai caror mame cu LES prezentau anicorpi anti-Ro si anti-La. De aceea este indicat ca medicul care supravegheaza sarcina sa fie prevenit de prezenta acestor anticorpi. Riscul aparitiei blocajului atrioventricular congenital este insa de doar 2%, iar a lupusului neonatal de 5%. Mai mult, lupusul neonatal dispare de obicei dupa aproximativ 6 luni, atunci cand anticorpii transmisi de la mama sunt incet metabolizati de catre copil.