O grabă, o emoție puternică, stres, efort fizic intens, febră, medicamente, boli de inimă sau dezechilibre hormonale-toate acestea sunt motive care accelerează bătăile inimii, fenomen cunoscut sub numele de tahicardie. Creșterea frecvenței cardiace nu este bună pentru inimă, deoarece mușchiul consumă mai mult oxigen și devine obosit.
Se crede că o frecvență cardiacă normală este cuprinsă între 60 și 100 de bătăi pe minut. Unii experți, totuși, tind să creadă că ritmul cardiac ideal de odihnă este de 50 – 70 de bătăi. Cauzele care pot provoca tahicardie pot fi periculoase (boli de inimă, anemie) sau reprezintă doar reacția noastră la condițiile în care trăim (stres, febră, antrenament). Dacă observați că inima dvs. funcționează mai repede, primul lucru pe care trebuie să-l faceți este să consultați un medic.
Care este ritmul normal al inimii?
Presiunea arterială înseamnă forța exercitată de sânge în interiorul arterelor. Într-adevăr, atunci când inima se contractă și sângele iese din ventriculul stâng pentru a trece în artere, există presiunea mai mare (sistolică sau maximă); după contracție, mușchiul cardiac se relaxează și presiunea este redusă (diastolică sau minimă).
În cele mai multe cazuri, creșterea ritmului se datorează unei cereri crescute de sânge în țesuturi (în timpul activității fizice) sau ca răspuns la stimularea datorată medicamentelor sau alimentelor (cofeină sau băuturi alcoolice) sau, din nou, ca răspuns la o emoție psihofizică puternică, nu numai din cauza anxietății, ci și a muzicii frumoase sau a unei întâlniri speciale.
Tahicardia postprandială se manifestă de obicei după masă, de obicei o masă consistentă. Când, pe de altă parte, tahicardia se manifestă în repaus, brusc, motivul poate fi cel mai disparat.
Vasodilatația excesivă cauzată, de exemplu, de terapia medicamentoasă pentru hipotensiune prea puternică, poate accelera bătăile inimii pentru a restabili tensiunea arterială normală. O inimă poate pompa mai repede, deoarece este decompensantă: având o forță mai mică de contracție (insuficiență cardiacă) încearcă să crească frecvența pentru a se asigura că sângele ajunge oricum la toate țesuturile.
Creșterea frecvenței cardiace poate fi, de asemenea, un simptom al altor patologii care nu afectează în mod direct inima. Hipertiroidismul, de exemplu, sau anemia sunt printre ele, în timp ce legătura cu sindromul de apnee obstructivă în somn este mai controversată.
Cum să ajustați ritmul inimii
Mușchiul inimii este capabil să se contracte autonom, dar este controlat de sistemul nervos. De fapt, inima are unele celule, numite celule stimulatoare cardiace, care generează un impuls electric care poate determina ca fasciculele musculare ale atriilor și ventriculelor să se contracte ritmic, pompând sângele dând naștere bătăilor inimii.
Sistemul nervos nu dă naștere bătăilor inimii, dar, prin nervul vag, îl poate accelera sau încetini influențând activitatea stimulatorului cardiac și frecvența impulsurilor pe care le transmite. Când ceva modifică acest sistem complex de transmitere a impulsurilor, se poate întâmpla ca inima să bată prea repede( tahicardie), prea lent (bradicardie) sau cu un ritm neregulat (aritmie).
Factorii care pot provoca, direct sau indirect, modificări ale sistemului electric al inimii sunt mulți și, în cazuri care nu trebuie subestimate, http://www.lupus.ro/detonic-nivelul-agentului-de-reglare-a-tensiunii-arteriale/ sunt cei care se caracterizează printr-o neregularitate a bătăilor inimii, adică aritmii.
Cele mai frecvente tulburări sunt: fibrilația atrială, flutterul atrial, tahicardia paroxistică supraventriculară (TPSV), tahicardia ventriculară, fibrilația ventriculară.
Creșterea frecvenței cardiace datorată bătăilor inimii prea intens sau prea repede (tahicardie), indiferent de cauze, dă percepția inimii în gât.
Astfel de senzații pot fi resimțite la nivelul pieptului, gâtului sau gâtului și pot apărea în timpul unei activități sau chiar atunci când stau sau stau jos. În cele mai multe cazuri, acest simptom este benign. Cu toate acestea, dacă apare adesea sau apar alte afecțiuni, este bine să nu subestimați problema.
Printre semnele clinice care trebuie luate în considerare se numără: vertij, confuzie, amețeli, leșin, pierderea conștienței, dificultăți de respirație sau lipsă de respirație, durere, senzație de presiune sau strângere în piept, maxilar sau braț, creșterea transpirației. La unii oameni, tahicardia nu provoacă simptome speciale și este descoperită numai în timpul unui examen medical sau cu o electrocardiogramă.
Când să vă consultați medicul
Tahicardia este un simptom benign, dar atunci când apare mai des și cu bătăi neregulate sau în prezența altor simptome, este bine să solicitați asistență medicală pentru a identifica cauza.
Când inima bate prea repede, încearcă să compenseze o reducere a forței de contracție pentru a pompa eficient sângele în tot corpul (insuficiență cardiacă sau decompensare). Organele și țesuturile, prin urmare, nu primesc cantitatea optimă de oxigen și pentru aceasta pot apărea, în plus față de creșterea frecvenței cardiace, palpitații, bătăi neregulate ale inimii sau un sentiment de disconfort în piept.
Tahicardia prelungită este dăunătoare inimii, deoarece o expune la efort excesiv, ceea ce poate duce la deteriorarea mușchiului (miocardul). În caz de leșin chiar momentan (sincopă), dificultăți de respirație sau dureri toracice care durează mai mult de câteva minute, este necesar să vă întoarceți la camera de urgență.